INconstantIN

Am obosit în ultimii ani să repet cât de putred e întreg sistemul de acordare a cetățeniei române persoanelor din Republica Moldova și Ucraina în baza articolului 11 din Legea 21/1991.

Senzația care a ajuns apoi certitudine își avea rădăcinile fie în experiențele personale de interacțiune cu oameni care și-au redobândit cetățenia română, fie în:

• situații hilare cu oferte de cetățenie română online,
• ajutor redobândire cetățenie română,
• anunțuri în rusă pe rețele de socializare,
• oferte de cetățenie română via căsătorie oferte avantajoase de caziere judiciare, sau,
• culmea culmilor, oferte cu cetățenia română în …rate.

Lucrurile păreau să ia o nouă întorsătură și să dea un semn de mișcare înspre bine. Mai întâi mai firav, odată cu declarația făcută de Tiberiu Trifan, ministru consilier, coordonator al Secţiei Consulare, Ambasada României în Republica Moldova, potrivit căruia cetăţenii Republicii Moldova, care au dreptul să redobândească cetăţenia română şi care au pierdut-o din motive neimputabile lor, dar nu cunosc limba română, nu îşi vor putea valorifica acest drept decât după ce vor poseda cunoştinţe elementare de limba română care să le permită depunerea jurământului de credinţă faţă de România. Apoi, parcă mai cu tărie, atunci când am aflat de aplicarea aceluiași principiu la București. Din păcate însă, în continuare, fără un cadru legislativ care să reglementeze această situație.

Adevăratul semnal de trezire vine însă, coincidență, odată cu începutul dezmorțirii calendaristice, astăzi, pe 1 martie.

Funcţionari ai Autorităţii Naţionale pentru Cetăţenie din cadrul Ministerului Justiţiei şi ai oficiului de stare civilă al Primăriei sectorului 1 Bucureşti sunt vizaţi în investigaţia procurorilor Secţiei de urmărire penală şi criminalistică a PICCJ referitoare la acordarea nelegală de cetăţenie. Această investigaţie este cea mai amplă a SUPC după decembrie 1989.

Procurori ai Secţiei de urmărire penală şi criminalistică (SUPC) au reţinut trei persoane pentru acordare nelegală de cetăţenie română unor moldoveni, miercuri şi joi anchetatorii făcând percheziţii în 32 de locuri, 36 de persoane fiind vizate în investigaţie. Din cele 36 de persoane, 15 sunt intermediari între ANC şi cetăţeni moldoveni care au solicitat acordarea de cetăţenie română, au declarat pentru Mediafax surse judiciare.

De asemenea, în anchetă sunt cercetaţi funcţionari ai unor oficii de stare civilă şi ai ANC, sursele citate precizând că în principal de la Primăria sectorului 1 sunt cercetaţi angajaţi. În Republica Moldova s-au deplasat anchetatori români pentru a face crcetări împreună cu omologii lor moldoveni în acest caz, ancheta pornind de la o simplă informare a Serviciului Român de Informaţii (SRI). Ancheta a fost declanşată în urmă cu aproximativ cinci luni, au precizat sursele citate. La percheziţiile care au avut lor miercuri anchetatorii au găsit important sume de bani şi documente.

“Procurori ai Secţiei de urmărire penală şi criminalistică din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie (ICCJ), împreună cu ofiţeri de poliţie judiciară ai Direcţiei Generale Anticorupţie din cadrul Ministerului Administraţiei şi Internelor, cu sprijinul tehnic şi informativ al Serviciului Român de Informaţii, au efectuat, în cursul zilei de 2 februarie 2012, şi continuă astăzi, 1 martie 2012, percheziţii domiciliare în locaţii din municipiul Bucureşti şi împrejurimi, respectiv oraşele Chitila, Otopeni şi din judeţul Teleorman. În cauză sunt cercetate 36 de persoane sub aspectul săvârşirii unor infracţiuni de trafic de influenţă, dare de mită, luare de mită, primire de foloase necuvenite, folosire în mod direct şi indirect de informaţii nedestinate publicităţii în scopul obţinerii pentru sine sau pentru altul a unor foloase necuvenite. În total sunt vizate de percheziţii 32 de locaţii”, informează Biroul de presă al PICCJ.

Potrivit anchetatorilor, în scopul eludării dispoziţiilor legale, persoane intermediare române şi din Republica Moldova, contra unor sume de bani, cuprinse între 500 şi 1.000 euro sau alte atenţii, au dezvoltat o metodă pentru acordarea cetăţeniei şi obţinerea paşaportului românesc şi a vizei de şedere în România (în special în municipiul Bucureşti) pentru diverşi cetăţeni ai Republicii Moldova.

La ora transmiterii acestei ştiri sunt audiate şi urmează să fie audiate pe parcursul zilei, la sediul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, de către procurorii Secţiei de urmărire penală şi criminalistică şi ofiţerii Direcţiei Generale Anticorupţie, peste 50 de persoane implicate în această cauză.

Autorităţile judiciare române au colaborat pentru lămurirea cauzei cu organele de aplicare a legii din Republica Moldova, beneficiind, în mod substanţial, de sprijinul Ministerului de Justiţie din România şi al conducerii Autorităţii Naţionale pentru Cetăţenie.

Potrivit HotNews, ancheta e acompaniată și de o tragedie. Șeful serviciului stare civilă din sectorul 1, Adrian Toma, a murit în urma unui stop cardiac. Mai mulți subalterni ai săi erau cercetați în acest caz, iar el fusese chemat să asiste la audieri.

Cum spuneam acum un și ceva, subiectul redobândirii cetăţeniei române este unul mai mult decât sensibil pentru basarabenii din Republica Moldova. Dincolo de sensibilitate însă, există, aşa cum spuneam mai sus, mânia născută din ipocrizia autorităţilor române care administreaza acest proces. Lipsa unui elementar examen de cultură şi civilizaţie românească, lipsa unei cadru care să constate cunoaşterea limbii române în cazul unui viitor cetăţean român face să se ajungă la situaţii de genul Ia rumân i ni gavariu po rumânski!.

Cred că una din cele mai umilitoare senzaţii trăite vreodată a fost cea în care stăteam la coada Consulatului României la Chişinău pentru a-mi deschide viza ca să pot ajunge la Bucureşti să susţin nişte examene, în timp ce alături, nişte rusoi sadea, scăldându-se în impertinenţă şi sfidare, aşteptau să intre în audienţă la Consul, fluturând ostentativ cărţi de identitate româneşti (nu paşapoarte!) în faţa unui angajat al respectivei reprezentanţe diplomatice.

Nu sunt un susţinător al ideii de acordare în masă a cetăţeniei române basarabenilor. Nici pe departe. Basarabia e Pământ Românesc doar aşa, de sărbători, şi nici atunci nu peste tot. Doamne fereşte să vă audă careva spunând asta prin raioanele din nordul republicii şi prin Bălţi în mod special, acolo unde societatea musteşte fie a moldovenism împăciuitor, fie a pankremlinism biciuitor.

Procentul românofobilor din Republica Moldova e mai mult decât impunător (nu mai vorbesc de Ucraina). Procentul românofililor care nu condiţionează dragostea faţă de tot ce e românesc cu vize acordate gratis, cu cetăţenie română cât-mai-repede-şi-cât-mai-mult (interesant e, de exemplu, că din cele 800 de comentarii la articolul cu redobândirea cetăţeniei române peste 70% din cei care mi-au adresat diverse întrebări aveau adresele de e-mail de genul xyz@rambler.ru, xyz@mail.ru, xyz@list.ru), cu burse din partea Ministerului Educaţiei etc. e unul infim. Până şi conducerile organizaţiilor de basarabeni din România sunt toate interesate de favoruri şi câştiguri de ordin personal, implicându-se fără sfială în campanii electorale doar-doar vor rupe pe viitor un pot mai mare pentru organizarea de festivaluri şi party-uri care să confirme percepţia generală de băutori înrăiţi pentru basarabeni.

E suficient să urmăreşti reacţia procentului majoritar al basarabenilor odată ce trec de vama românească (sau chiar înainte de vamă) pentru a realiza cât de greu îşi pot stăpâni pornirile românofobe. Comentariile negative ale acestora cu privire la absolut orice văd/aud sunt pe cât de numeroase pe atât de penibile, ţinând cont că vin dintr-o ţară cunoscută pentru poziţiile de top la nivel de sărăcie, ca ultim bastion de imbecilitate politică transpus în susţinere masivă pentru un partid comunist şi ca sursă sigură şi ieftină de prostituate, transplanturi şi forţă de muncă hyperieftină pentru Occident. Dar frustrarea nu are margini şi cuvintele de bine la adresa “romicilor”/”ţâganilor”/”fraţâlor” curg gârlă.

Partea proastă e că unii dintre aceştia, confruntaţi cu ridiculizarea din partea românilor, iscată din cauza accentului, a vestimentaţiei, a agramatismelor, a lipsei crase de maniere, devin mai românofobi decât erau. Nici chiar unii dintre basarabenii care rămân să locuiască în România nu ajung vreodată să scape de necesitatea recurgerii la rusă sau la o moldo-rusă plină de jargoane ruseşti moldovenizate pentru a-şi crea, cred ei, o aură de special, rupt de comunul din jur, extaziaţi de reacţiile pline de ochi bulbucaţi ai celor din preajmă.

Cine crede carecumva că gradul de românofobie scade odată ce aceştia obţin cetăţenia română greşeşte cumplit. Dimpotrivă, în cazul unora, deşi inexplicabil, acesta pare chiar să crească, ei plângându-se de fiecare dată când au ocazia de chinurile redobândirii cetăţeniei române, exagerându-le cu nesimţire şi bună-ştiinţă în acelaşi timp.

Sunt de-a dreptul amuzanţi şi aşa-zişii românofili îndârjiţi din Basarabia pe ale căror profiluri de Facebook, de exemplu, ajungi să regăseşti uneori mai multe link-uri spre site-uri ruseşti sau clipuri video cu muzică rusească decât românească. Nu, nu cred în separarea culturii de acţiunile politicului. E o teză falsă. Atât timp cât tot ceea ce a respirat şi a gândit ruseşte a cauzat doar rău poporului din care faci parte nu are cum să îţi facă plăcere muzica/literatura/arta produsă de reprezentanţii acelei surse de rele pe care alegi să o promovezi. Nu există altă opţiune decât rusofob până la capăt. Compromisul e doar o preacurvie acoperită de ideea corectitudinii politice.

Acordarea în masă a cetăţeniei române basarabenilor este o greşeală pentru că pune un semn de egalitate între basarabenii care simt româneşte cu basarabenii care nu au avut şi nu vor avea vreodată interes pentru trecutul, prezentul şi viitorul României; semn de egalitate între basarabenii care au stat ani buni în România/vor rămâne aici de acum încolo şi basarabenii care îşi iau paşaport doar pentru a ajunge la spălat cururi şi clădit cărămizi prin Spanii, Italii şi Portugalii; semn de egalitate între basarabenii mândri că sunt români şi basarabenii rusofoni/rusofili până la moarte şi dincolo de ea.

Cred că introducerea unui examen pentru verificarea minimelor cunoştinţe de civilizaţie, cultură şi de ce nu, Constituţie, este imperios necesar. Mai cred că este necesară revenirea la condiţionarea acordării cetăţeniei române de un anumit număr de ani staţi pe teritoriul României. Nu în ultimul rând, cred cu tărie că o adevărat schimbare ar presupune și înlocuirea jurământului care este rostit acum de către viitorii cetățeni ai României cu unul ca cel rostit de tinerii de mai jos. Abia atunci când dintr-o persoană transpiră românismul, abia atunci merită el/ea să se vadă cu o confirmare de cetățean din partea statului român.

După parașutările de pe la Radio Guerilla şi Radio Lynx,  Constantin Codreanu ajunge să Continuare

Nicoale Sulac, împreună cu regretatul regizor român Valeriu Gajiu, au făcut un film impresionant despre viaţa şi creaţia muzicală, aşa cum a dorit Nicolae Sulac să vadă şi să ştie lumea. Imaginile au fost filmate la Braşov, Bucureşti şi în satul natal Sadîc.