Poezii de Constantin Codreanu: Imperative de bun rămas

Publicat pe 30 Decembrie 2011 Anno Domini, la 00:01

Imperative de bun rămas

Pleacă!

Vine marea în valuri decolorate să trandafirească nevăzutul.

Nu pleca!

Ai uitat să pui la loc ridurile mele de sub fermoar.

Plângi!

Ți-am dat unlove și am tăiat cablul de internet.

Nu plânge!

Bibeloul de porțelan va renaște din cioburile pedichiurii.

Uită!

Fondul tenului meu nu va mai trebui descifrat în fiecare dimineață.

Nu uita!

Visele din păr vor tresări în ritm de îmbrățișări atavice în fiecare seară.

Iubește!

Sufletul e un cercel care, fără pereche, nu ajunge să cunoască fericirea.

Nu iubi!

O să străpungi prea multe regrete ca să înduri lumea fără ură.

Mori!

Cineva din trecut îți așteaptă viitorul să nu devină prezent.

Nu muri!

Cineva din viitor îți așteaptă prezentul să devină trecut.

INconstantIN