Mircea Geoana: Stati putin. Eu am castigat, cred eu, alegerile prezidentiale si daca imi doresc ceva este sa fiu cinci ani la Cotroceni, nu o luna sau patru luni. Deci nu acesta este obiectivul meu in viata.

Mihai Radulescu: Este mai mult decat … ar fi mai mult decat cateva ore.

Mircea Geoana: Au fost cateva ore frumoase, cum si dezamagirea a fost pe masura, dar vreau sa va spun ca sunt inca tanar si ma simt destul de viguros.

Mihai Radulescu: Deci inteleg ca aveti inca ambitii pe masura …

Mircea Geoana: Nu, vreau sa va spun ca ambitia mea nu este sa ma duc la Cotroceni interimar o luna sau trei luni, vreau sa conving colegii mei de partid si opinia publica romaneasca ca am in continuare un cuvant de spus, ca am invatat si din greseli si cred ca in acest moment voi putea, in limita posibilului, sa ajut aceasta tara sa mearga pe drumul cel bun.

De aici.

Şi de parcă nu ar fi fost suficient orgoliul măsurat şi indubitabil al Prostănacului, consilierul prezidenţial, Sebastian Lăzăroiu, mai toarnă şi el gaz pe focul prezidenţiabilităţii deşarte a lui Geoană – Scurta analiză politică pentru regele neîncoronat (președintele României Mici).

Nu e prima dată când domnul Geoană se vede la Cotroceni prin 2014.

…Pentru alegerile din 2014, este evident ca va fi un candidat al stangii in competitie cu un candidat al dreptei. Cine vor fi cei doi, vom vedea. Voi fi eu unul din ei? Este foarte posibil. Nici Ronald Reagan nu a castigat Presedintia din prima incercare, nici Mitterand, nici Chirac. Ideea ca acest lucru este un exercitiu izolat nu functioneaza in democratiile dezvoltate. Este clar ca lumea va resimti nevoia unei alternative la regimul Basescu-Boc si cu toata modestia spun ca eu si partidul pe care il conduc reprezentam forta care poate si trebuie sa fie o astfel de alternativa.

Diferenţa este că în decembrie, atunci când făcea declaraţia de mai sus, Mircea Geoană era liderul unui partid mare şi gras, iar Victor Ponta un băieţaş inofensiv, chiar dacă unii au întrezărit în acesta, serviţi cu binocluri parfumate adriannăstasian, urme de Titulescu. Acum lucrurile stau oarecum altfel.

Până una alta, să retrăim momentul de maximă inglorie a Prostănacului.