Acum câteva seri, preşedintele PD-L, Emil Boc, anunţa în cadrul unei ediţii speciale de pe TVR1 că i-a arătat cartonaşul galben unuia din cei mai vocali critici ai partidului, Cristian Preda, evitând cuminte, ardeleneşte, să promită eventuale exluderi din partid în caz de recidivă. De astăzi însă, lucrurile par să se îndrepte spre cartonaşul cu efect eliminatoriu pentru cei care resimt mâncărimi la degetul arătător înspre malpraxisurile politice ale partidului.

Emil Boc:

Am stabilit foarte clar ca orice demnitar al PD-L, fie europarlamentar sau parlamentar, are cadru de exprimare in interiorul Biroului Permanent National si va fi ascultat. De azi, am instituit un moment zero, insa dupa acest moment, oricine iese din statutul PD-L, va suporta rigorile acestuia.

Să critici partidul prin intermediul căruia ai ajuns parlamentar/europarlamentar pare a fi o apucătură iscată din rândul procentului majoritar al pulimii made in Ro care nu se tot satură să critice de ani buni moravurile ţării în care trăieşte, dar nici nu prea fac mare lucru pentru a schimba ceva/nu pleacă din “ţara aceasta de rahat”. Este ipocrizie curată.

Nu, nu cred în argumentul “critic partidul pentru a schimba lucrurile în bine”. Ba nu, cred, dar atât timp cât criticile sunt expuse în interiorul partidului şi nu zbierate pe toate canalele media posibile şi imposibile.

Curvabilitatea politicii e o realitatate irefutabilă (epitet ales absolut întâmplător ). Pe plaiuri dâmboviţene axioma respectivă tinde spre conotaţii cu adevărat pleonastice. Tocmai de aceea, odată intrat în dansul politicului este greu să îţi menţii tocurile înalte pe care îţi sprijineai moralitatea şi imparţialitatea de observator extrapartiinic. Dansul capătă ritmuri masochiste, cu figuri de compromis, pe care trebuie să le accepţi cu doza necesară de ministoicism şi stropuri iminente de maximachiavelism, atât timp cât scopul presupune evoluţia publică în calitate de om politic sau evoluţia publică per se.

Prin urmare, mi se pare a fi o transpunere extrem de precisă  a celebrei formule “cu pula-n cur şi cu sufletu-n rai” încercarea disperată de a menţine o imagine publică de om politic neafectat de mizeriile partidului din care fac parte, recte îndepărtarea de erorile comise în exerciţiul guvernării. Este exact ceea cu au tot făcut în ultimul timp Sever Voinescu, Cristian Preda şi Monica Macovei. Este şi ipocrizie şi nesimţire în acelaşi timp să încerci să capitalizei din punct de vedere politic atacând partidul care, practic, ţi-a făcut intrarea pe hipodromul aleşilor poporului, gândindu-te la eventuala desprindere şi migrare spre alte hoarde politice pe viitor.

Semnalul ivitării la silzenzio stampa a criticilor PD-L de către BPN, cu priponirea deasurpa capetelor acestora a sabiei lui Datuafarădinpartid, a venit săptămâna trecută de la Traian Băsescu: “Indiferent că s-ar fi numit Preda, Voinescu, Radu F. Alexandru, nu ar fi fost în partid dacă eu conduceam partidul”. Declaraţie susţinută ulterior de Sulfina Barbu, Elena Udrea şi Radu Berceanu.

Dar argumentul suprem în decizia luată aseară de BPN al PD-L a fost, mai mult ca sigur, felul în care organul omolog al PSD a administrat criza Geoană-Ponta, impunându-i fostului candidat la preşedinţia României lipsa de poziţii publice faţă de deciziile PSD în următoarele 6 luni, altfel urmând “a fi plecat” din PSD. Nimeni de la PD-L nu îşi permite în acest moment luxul de a promova imaginea de partid stăpânit de haos, indisciplină şi lipsa de leadership eficient, gata oricând să sancţioneze dur vocile critice din interior care ştirbesc din imaginea partidului. Aşa că preemption-ul anunţat de BPN e unul perfect logic în atare condiţii.

Acum rămâne să vedem dacă tăcerea impusă acestor lei ai criticilor de dragul modernizării partidului, i.e. a sanităţii politice a PD-L va rezulta în reacţii direct proporţionale cu pumnul băgat în gură de BPN sau vom asista la o îmblânzire a leilor şi invitarea lor în ţarcul mieilor care îşi aşteaptă cuminţi sacrificarea la alegerile parlamentare ce vor să vină, amin!

[ IMG: rutlfarm.blogspot.com ]