Nici nu am reuşit bine să îmi revin din euforia offline că am şi reuşit să îmi supăr neuronii plini de sare.

După declaraţiile şugubeţe referitoare la un oarecare program guvernamental secret de populare cu cetăţeni din Republica Moldova a judeţelor Harghita şi Covasna, urmate apoi de o intervenţie în cadrul unei conferinţe internaţionale pe tema autonomiei unde afirma că “în Transilvania se continuă un genocid fără sânge şi paşnic, început în urmă cu 90 de ani”, Laszlo Tokes, în prezent vicepreşedinte al Parlamentului European, revine cu noi şi debilizante mostre de logoree idioată.

László Tökés:

Exerciţiul românizării erei naţionalist-comuniste, scos la iveală în Raportul Tismăneanu, care se referea, în perioada aceea, la localităţile mai mari din Secuime, se petrece şi în zilele noastre, la o scară mai mică şi cu o intensitate mai redusă. Vor fi interesante de urmărit datele relevate de recensămîntul din 2011, în primul rând în judeţul Covasna şi în special în Sfîntu Gheorghe.

Militarizare forţară: cu o mică exagerare, lângă fiecare secui putem pune un vânător de munte sau un jandarm. Expansiune ortodoxă agresivă în Secuimea preponderent catolică sau protestantă: de exemplu, în Miercurea Nirajului, pentru câţiva români, se doreşte construirea celei de a treia biserici ortodoxe, fireşte, din bugetul de stat, adică din banii noştri, nemaivorbind de faptul că în ultimii 20 de ani s-au construit aproape 2.000 de biserici şi 40 de mănăstiri în tot Ardealul. Achiziţionarea, organizată şi sprijinită netransparent de către structuri ale Executivului, de terenuri şi imobile din ţinutul Secuiesc.

Vă amintiţi când la Consiliul Judeţean Covasna s-au interesat din Republica Moldova ce se mai aude cu programul guvernamental de facilitare a mutării cetăţenilor moldoveni în zonă? Cu ce vehemenţă a negat atunci Guvernul, deşi era un corolar al logicii actuale de stat. Să nu fiu greşit înţeles: eu nu mă opun dreptului basarabenilor la cetăţenia română, doar că nu mi-ar plăcea ca acest drept să ducă la modificarea procentelor etnice în Ţinutul Secuiesc – acest lucru este interzis şi de Charta Europeană a Limbilor Regionale şi Minoritare, un document ratificat de Parlamentul României.

Aberaţiile de mai sus ale lui Tokes sunt extrase dintr-un interviu publicat în cel mai recent număr al Academiei Caţavencu, în ale cărei pagini online şi, mai ales, offline regăsim un preaviu interes pentru subiectul redobândirii cetăţeniei române de către basarabeni.

Ba ironii de 2 bani ca în clipul video de mai sus, ba adevărate, ca-n poveşti, anchete. Vorbim de un articol de investigaţii (să muriţi voi că articolul ăsta anti-Băsescu e investigaţie) ca cea semnată de Cornel Ivanciuc, un autor într-atât de orbit de politica de trust ce impune catapultarea cu noroi în capul lui Traian Băsescu încât a uitat (asta, evident, asumându-ne obositoarea responsabilitate de a crede că a ştiut vreodată ) că Ţările Baltice sunt deja integrate în Uniunea Europeană – Basarabia se uneşte zilnic cu România, sub privirile speriate al coanei Europa.

Dincolo de limitele anchetatoriale de ordin geopolitic ale investigatorului Cornel Ivanciuc (fie-i tărâna cunoaşterii uşoară!), de inexactităţi în manevrarea termenilor (vorbim despre REDOBÂNDIREA cetăţeniei române, nu despre DOBÂNDIREA în cazul basarabenilor) şi de afirmaţii fără vreun fundament anume (“Majoritatea basarabenilor nu susţin unirea cu România”), respectivul cronicar low-cost al Academiei Caţavencu este suficient de prost să îşi permită luxul demarării unei anchete fără a lua în calcul descifrarea celor mai irefutabile argumente posibile – statisticile. Ivanciuc vorbeşte despre cei 36.000 de basarabeni care şi-au redobândit cetăţenia română în 2009 şi de cele 12.000 de cereri de redobândire a cetăţeniei române soluţionate în primele luni ale lui 2010, neştiind însă că de la “soluţionarea unui dosar” până la “invadarea Europei” e cale extrem de lungă. După depunerea dosarului urmează o perioadă de 11 luni în cazuri fericite şi peste 13 în alte cazuri care precedă depunerea jurământului. Apoi, alte 2-3 luni în care aştepţi transcrierea certficatului de naştere ca să poţi depune actele pentru a obţine cartea de identitate/paşaportul românesc. All in all, un basarabean are nevoie de circa 15 luni pentru a deveni cetăţean român cu acte în regulă. Deci, isteria asta cu invazia Europei e extrem de artificială, iar calculele dlui Ivanciuc sunt eronate din start. No, nu-i bai, nu ne aşteptam la prea multe. Îl ajutăm noi.

Trebuie să fii dobitoc, unul cu certificarea la zi, să vorbeşti de cretinisme ca 1 milion de basarabeni care şi-au redobândit sau sunt pe aproape să redobândească cetăţenia română. Revenim la un calcul făcut acum câteva săptămâni, supărat fiind pe vorbele electorale ale aceluiaşi Băsescu care le-a promis basarabenilor în că în cazul procesării dosarelor de cetăţenie română se va ajunge la un număr de 10.000 de dosare pe lună.

13.227 de cereri de redobândire a cetăţeniei române de la începutul lui 2010, adică 5 luni, da? Un pocnit din biciul tastelor ne dă o medie de 2645 de dosare pe lună (2645.4 mai exact). Acum că am stabilit cum stăm din punct de vedere statistic ca termeni dosar/lună, mergem la un alt număr 21.999. Acesta este numărul de cereri de redobândire a cetăţeniei române formulate de foştii cetăţeni români care au pierdut cetăţenia română din motive neimputabile lor pe anul 2009 şi aprobate de Direcţia Cetăţenie. Altfel spus, revenind la proporţia dosar/lună, avem un total de 183 de doare pe lună (183.3 mai exact).

Comparând media din 2009 cu cea din 2010 şi observând o creştere cu 2462 de dosare pe lună ar trebui să ni se umple piepturile de bucurie, însă, intervine legendarul “dar”, un adevărat helicobacter pillori lexical, bacterie distrugătoare de stomacuri optimiste şi principală cauză a gastritelor în microflora antipesimistă din noi.

Diferenţa între 2009 şi 2010 constă nu neapărat în rebotezarea celor care procesează dosarele de (re)dobândire a cetăţeniei române din Direcţia Cetăţenie în Autoritatea Naţională pentru Cetăţenie, ci deschiderea în februarie 2010 a 5 birouri teritorilale ale Autorităţii la Iaşi, Galaţi, Suceava, Cluj-Napoca şi Timişoara. În loc de 1 singură unitate care se ocupa de primirea şi analiza dosarelor în 2010 (care lucrează 1 zi pe săptămână) avem 6 (care lucrează 5 zile pe săptămână), dar rezultatele la nivel de statistici nu sunt nici pe departe cele scontate.

Să încercăm un calcul elementar. Luăm 183 (media dosare/lună pe 2009 procesate în condiţiile 1 zi lucrătoare pe săptămână), înmulţim cu 5 (numărul de unităţi de primire şi procesare apărute în plus în 2010), mai înmulţim o dată cu 5 (numărul de zile lucrătoare la Birourile teritoriale) şi facem suma adunând şi cele 183 de dosare procesate la Bucureşti. Obţinem un număr de 4758 de dosare pe lună. Or, între media de 2645 dosare pe lună, media existentă până în acest moment, şi cea de 4758 de dosare pe lună, cea la care ar trebui să se ajungă în mod normal, e o mică-mare diferenţă, nu?

Nu ştiu cum vouă, dar mie mi-e cam greu să cred că se va ajunge vreodată la un număr de 10.000 dosare pe lună în condiţiile în care fosta Direcţie Cetăţenie, actuala Autoritate Naţională pentru Cetăţenie îşi permite să-şi bată joc de viitori cetăţeni români pe faţă (un ultim argument în acest sens este şi faptul că pe site-ul Ministerului Justiţiei, www.just.ro, la secţiunea Totul despre Cetăţenie încă mai stă afişată vechea adresă, în condiţiile în care Autoritatea Naţională pentru Cetăţenie are un nou sediu de o lună deja). În loc de cele două zile lucrătoare în care ar trebuie să primească dosare (luni şi miercuri), domnii de la ANC lucrează din iulie 2009 doar o singură zi pe săptămână. Reînnoindu-şi la fiecare 3 luni programul de lucru de 1 singură pe săptămână printr-o decizie a Directorului Direcţiei Cetăţenie sau, mai nou, a preşedintelui Autorităţii Naţionale pentru Cetăţenie.

În atare condiţi, saltul de la 2645 la 10.000 e unul care mi se pare de-a dreptul imposibil şi extrem de puţin realizabil, mai ales că şi în condiţiile de best-case-scenario, aşa cum am văzut şi mai sus, numărul real ar fi de 4758.

Revenind la cele circa 15 luni necesare unui basarabean să devină cetăţean român cu acte în regulă, ţinând cont de media număr dosare pe lună soluţionate în acest moment – 2645, mai luând în calcul şi faptul că în iulie 2010 niciun un basarabean nu a depus jurământul de credinţă faţă de România, că, în mod normal, numărul celor care depun jurământul lunar este de până în 300 de persoane (dublu în rarele cazuri când se depune jurământul de 2 ori pe lună), ne apucă râsu-plânsu citind “anchete” ca cele ale lui Ivanciuc în cazul căruia NU-ul din titlu are un efect de emancipare a negativităţii. Ca să nu mai vorbim de ancoratul peste interviuri isterice, dar deloc isterizante ale lui Laszlo Tokes, un episcop reformat care se simte mai bine în sutana purtând însemnele celei de-a doua în topul celor mai vechi profesii din lume.

Hai sictir!