UPDATE: Golul lui Tevez (optimi de finală, Argentina-Mexic) nu face decât să confirme cele spuse mai jos…

Nu, nu e vorba de faptul că Fédération Internationale de Football Association nu a interzis accesul cu vuvuzele pe stadioanele Campionatului Mondial de Fotbal 2010 din Africa de Sud, făcându-i pe fanii din întreaga lume să nu să se mai bucure de meciuri în care prezenţa celui de-al 23-lea jucător în tribune e extrem de importantă.

E vorba de golul anulat al lui Lampard din meciul optimilor de finală Germania – Anglia (la scorul de 2-1 pentru nemţi), gol care m-a făcut a miasutanşpea oară să mă întreb de ce naiba oficialii FIFA (la fel ca cei UEFA, de altfel) nu au reuşit într-un sfârşit de secol/început de secol marcat de avansuri tehnologice importante să implementeze soluţii care să prevină vicierea de rezultat.

Ar putea prelua din rugby elementarul mod de a analiza fazele “dubioase” cu ajutorul unui oficial stând în faţa unui monitor ce îi oferă reluarea video a respectivelor momente. Ar putea veni cu oricare alte soluţii complementare. Soluţia celor 5 arbitri folosită de UEFA în Europa League şi-a demonstrat cu prisosinţă ineficienţa.

Nu spun că aceste eventuale soluţii ar trebui să fie aplicate în cazul meciurilor gen Steaua-Rapid, să fim serioşi, sunt meciuri care nu contează suficient de mult ca să se merite investiţia. Însă atunci când vorbim de un Campionat Mondial, un Campionat European, sau o Cupă a Confederaţiilor să lăsăm o eroare umană să decidă parcursul unei selecţionate în cadrul acestor turnee este de-a dreptul impardonabil.

Cei care afirmă că erorile arbitrilor fac parte din jocul de fotbal, acesta fiind unul din ingredientele nelipsite ale acestui sport, sunt nişte looseri cu mentalitate fatalist-mioritică ce nu au cunoscut niciodată frustrarea insuccesului iscat din neatenţia altcuiva.

[ IMG: fifa.com ]