Genialul om de stat Otto von Bismarck a spus la un moment dat că niciodată nu se minte mai mult ca în timpul alegerilor, a războiului şi după vânătoare.

Pe 29 aprilie 2010, România nu se afla în stare de război sau în vreo perioadă electorală şi parcă nici Traian Băsescu nu venise în capitala Moldovei, la Iaşi, după o vânătoare de fazani, mistreţi sau urşi. Totuşi, acesta nu s-a sfiit să-i mintă indirect pe cei care l-au votat masiv la alegerile prezidenţiale 2009 promiţându-le că în cazul procesării dosarelor de cetăţenie română se va ajunge la un număr de 10.000 de dosare pe lună.

Dar, să le luăm pe rând. Astăzi, am dat peste un comunicat plasat pe site-ul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti:

296 de persoane au depus jurământul de credinţă pentru dobândirea cetăţeniei române, luni, 31 mai 2010. Ceremonia de depunere a jurământului a avut loc la sediul Institutului Naţional al Magistraturii, în prezenţa preşedintelui Autorităţii Naţionale pentru Cetăţenie, Nicoleta Eucarie.

Comisia pentru Cetăţenie a soluţionat, de la începutul acestui an, 14.038 cereri. Dintre acestea, 13.227 cereri se referă la redobândirea cetăţeniei române formulate de foştii cetăţeni români care au pierdut cetăţenia română din motive neimputabile lor, 672 cereri de redobândire a cetăţeniei române primite de la foşti cetăţeni români care au renunţat la cetăţenia română şi 139 cereri de acordare a cetăţeniei române formulate de persoane care nu au mai avut niciodată cetăţenia română.

Precizăm că la Autoritatea Naţională pentru Cetăţenie au fost înregistrate, de la începutul anului în curs, 30.430 de cereri de acordare şi redobândire a cetăţeniei române.

Conform legii, cetăţenia română se dobândeşte la data depunerii jurământului de credinţă. După depunerea jurământului, se eliberează certificatul de cetăţenie română, document care atestă calitatea de cetăţean român.

De la începutul acestui an, 1785 de persoane au depus jurământul de credinţă faţă de România.

M-a mâncat în calculator să fac nişte segmentări elementare. 13.227 de cereri de redobândire a cetăţeniei române de la începutul lui 2010, adică 5 luni, da? Un pocnit din biciul tastelor ne dă o medie de 2645 de dosare pe lună (2645.4 mai exact).

Acum că am stabilit cum stăm din punct de vedere statistic ca termeni dosar/lună, mergem la un alt număr 21.999. Acesta este numărul de cereri de redobândire a cetăţeniei române formulate de foştii cetăţeni români care au pierdut cetăţenia română din motive neimputabile lor pe anul 2009 şi aprobate de Direcţia Cetăţenie. Altfel spus, revenind la proporţia dosar/lună, avem un total de 183 de doare pe lună (183.3 mai exact).

Comparând media din 2009 cu cea din 2010 şi observând o creştere cu 2462 de dosare pe lună ar trebui să ni se umple piepturile de bucurie, însă, intervine legendarul “dar”, un adevărat helicobacter pillori lexical, bacterie distrugătoare de stomacuri optimiste şi principală cauză a gastritelor în microflora antipesimistă din noi.

Diferenţa între 2009 şi 2010 constă nu neapărat în rebotezarea celor care procesează dosarele de (re)dobândire a cetăţeniei române din Direcţia Cetăţenie în Autoritatea Naţională pentru Cetăţenie, ci deschiderea în februarie 2010 a 5 birouri teritorilale ale Autorităţii la Iaşi, Galaţi, Suceava, Cluj-Napoca şi Timişoara. În loc de 1 singură unitate care se ocupa de primirea şi analiza dosarelor în 2010 (care lucrează 1 zi pe săptămână) avem 6 (care lucrează 5 zile pe săptămână), dar rezultatele la nivel de statistici nu sunt nici pe departe cele scontate.

Să încercăm un calcul elementar. Luăm 183 (media dosare/lună pe 2009 procesate în condiţiile 1 zi lucrătoare pe săptămână), înmulţim cu 5 (numărul de unităţi de primire şi procesare apărute în plus în 2010), mai înmulţim o dată cu 5 (numărul de zile lucrătoare la Birourile teritoriale) şi facem suma adunând şi cele 183 de dosare procesate la Bucureşti. Obţinem un număr de 4758 de dosare pe lună. Or, între media de 2645 dosare pe lună, media existentă până în acest moment, şi cea de 4758 de dosare pe lună, cea la care ar trebui să se ajungă în mod normal, e o mică-mare diferenţă, nu?

Nu ştiu cum vouă, dar mie mi-e cam greu să cred că se va ajunge vreodată la un număr de 10.000 dosare pe lună în condiţiile în care fosta Direcţie Cetăţenie, actuala Autoritate Naţională pentru Cetăţenie îşi permite să-şi bată joc de viitori cetăţeni români pe faţă. În loc de cele două zile lucrătoare în care ar trebuie să primească dosare (luni şi miercuri), domnii de pe strada Petofi Sandor 47, Sector 1, Bucureşti lucrează din iulie 2009 doar o singură zi pe săptămână. Reînnoindu-şi la fiecare 3 luni programul de lucru de 1 singură pe săptămână printr-o decizie a Directorului Direcţiei Cetăţenie sau, mai nou, a preşedintelui Autorităţii Naţionale pentru Cetăţenie.

În atare condiţi, saltul de la 2645 la 10.000 e unul care mi se pare de-a dreptul imposibil şi extrem de puţin realizabil, mai ales că şi în condiţiile de best-case-scenario, aşa cum am văzut şi mai sus, numărul real ar fi de 4758.

Neuitând faptul că în timpul mandatului lui Băsescu procesul de redobândire a cetăţeniei române a cunoscut simplificări impotatnte, totuşi, de ce să minţi promiţând lucruri irealizabile. Înţeleg că lui Traian Băsescu nu i-a fost ruşine să mintă cu preşedintele interimar al Republicii Moldova, Mihai Ghimpu, lângă el, dar cum rămâne cu cei peste 10.000 de basarabeni care l-au votat la scutinul prezidenţial din decembrie 2009? Cum rămâne cu ei, cu bunicii, părinţii şi copii lor?

Înţeleg că după 2014 Băsescu s-ar putea să nu mai aibă nevoie de voturi, dar istoria durează mai mult decât câteva cicluri electorale şi nu se modifică în funcţie de opotunismul descărcat din buletinele de vot. Eu aşa ştiam. Mai ales că totul începuse atât de frumos.

[ 1. Original IMG: cezarpesclevei.wordpress.com, 2. IMG: FOTO: Alegerile prezidenţiale 2009 – campania în imagini ]