Basarabia, altfel decât o ştiţi

Publicat pe 10 Mai 2010 Anno Domini, la 12:29

O calatorie in Basarabia nu este intotdeauna un prilej de bucurie. Daca nu te multumesti sa admiri peisajul infiorat de mangaierile primaverii, ci intri in vorba cu cei care iti ies in drum, intelegi altfel locul. Esti coplesit, pur si simplu, de amaraciunea unor oameni de acelasi sange cu tine siliti sa traiasca rupti de tara careia-i apartin, lasati singuri in urgia istoriei, cu sarma ghimpata in suflet. Poate ca inainte de a ne deschide bratele catre ei, ar trebui sa-i lasam pe romanii de peste Prut sa se planga, sa-si marturiseasca deschis suferinta, dezamagirea si umilinta trecutului. Numai inimile curate, despovarate, pot sa bata la fel. Sa le cerem iertare daca am gresit. Unii isi spun fatis durerea, altii se ascund dupa nume de imprumut. Unii mai spera, altii si-au ingropat nadejdea in pamant. Sunt si dintre aceia care nici macar nu mai vor sa vorbeasca, pentru ca teama de represalii a ramas ca o umbra peste amintirile lor. Tineri sau batrani, basarabenii asteapta, in primul rand, o regasire morala si sufleteasca cu Romania. Suntem oare in masura sa-i intelegem, sa-i acceptam, sa nu-i mai amanam, sa ne impartim cu ei viitorul?

Continuare.

   

Tu cum comentezi? Lasă un comentariu după bip!

    IMPORTANT: Să nu vă fie cu bănat, dar apariţia comentariului Dvs. extrem de     pertinent ar putea fi întarziată de sistemul de cache.