Pe măsură ce ne apropiem de data lansării oficiale a formaţiunii politice cu probleme de confuzie acronimică acută – Uniunea Naţională pentru Progresul României – numărul explicaţiilor privind originea acesteie se diversifică.

Ieri, nea’ Ion Ilici Iliescu ne explica bătrâneşte, sfătos ca un revoluţionar ce a participat la revoluţie în faţa televizorului, că cei care stau la baza UNPR sunt nişte “oameni care s-ar fi îmbogăţit din politică”. Tot ieri, mai spre înnoptat, fostul consilier prezidenţial şi fost şef al SIE (încă soţ al Adrianei Săftoiu ), Claudiu Săftoiu, a vărsat câţiva stropi de lumină evoluţionist-politică în ceea ce priveşte aceeaşi UNPR:

UNPR este o construcţie “absolut artificială”, creată la “comanda unor entităţi non-politice”, probabil din sfera serviciilor secrete.

Aşteptăm noi intervenţii lămuritoare despre originile UNPR: denumirea plină de conotaţii masonice, descifrarea numelor de bază al formaţiunii ca fiind pline de încărcătură bioenergetică şi evident, legăturile cosmice de factură geto-dacică şi apăsare zamolxiană. Amin.

UNPR se lansează oficial pe 1 mai, în Piaţa Revoluţiei din Bucureşti, loc şi data alese cu bătaie lungă pentru “deconotatori” că deh, l’idéologie oblige, cum ar zice Culaie a lu’ Sarko. Printre fondatorii UNPR se numără ministrul Apărării Gabriel Oprea, fostul ministru al muncii Marian Sârbu, posibil preşedinte al formaţiunii, fostul ministru de externe şi vice-preşedinte PSD Cristian Diaconescu, vehiculat pentru poziţia de preşedinte de onoare şi senatorul Şerban Mihăilescu.