De-a lungul secolelor, trinitatea formată din Iehova, Tora şi Profeţi, din întâmplare sau cu intenţie, a construit două tipuri de legi, unul pentru păstrarea evreilor ca evrei, celălalt pentru păstrarea omenirii. În primiilor două mii de ani, evreii s-au flosit de acea treime din Tora şi Talmud care se referă la preoţime şi la sacrificiu, pentru a se păstra pe ei ca entitate iudaică într-o lume a civilizaţiilor păgâne. În următorii lor două mii de ani, ei s-au folosit de a Doua treime a Torei şi Tamudului, care se referă la restricţiile alimentare şi la ritualuri, cu scopul de-şi păstra unitatea etnică şi, în acelaşi timp, de a răsoândi în lumea largă aspectele universale ale umanismului iudaic. Ceea ce a mai rămas acum din Tora şi Talmud sunt numai elementele universale – a treia parte, care se referă la moralitate, dreptate şi etică. Oare această progresie indică faptul că iudaismul este acum pregătit să-şi propovăduiască credinţa într-o lume pregătită să-i accepte mesajul profetic? Oare acesta să fie destinul evreilor în cel de-al treilea act?

Dacă privim realizările evreilor prin perspectiva materialistă, vîzând doar o minoritate nesemnificativă care stăpâneşte dar o fâşie de pămând şi câteva batalioane, e puţin probabil să putem vorbi de un asemenea destin. Dar nu va fi improbabil dacă ne descotorosim de ochelarii de cal şi privim lumea nu ca pe un ”lucru” ci ca pe o ”idee”. Atunci s-ar putea să vedem că două treimi din lumea civilizată este deja guvernată de ideile evreilor – ideile lui Moise, Iisus, Pavel, Spinoza, Freud, Einstein. Oare în următorii două mii de ani lumea va îmbrăţişa moralitatea Torei, dreptatea socială a Profeţilor, etica patriarhilor evrei? Dacă răspunsul este pozitiv, atunci, după cum a spus Isaia, va fi ”Pace, Pace, şi celui care se află departe, şi celui care se află aproape”.