Bugetul Ucrainei va fi subţiat cu 124,5 milioane de dolari (969,6 milioane de grivne) pentru organizarea alegerilor preidenţiale din 17 ianuarie 2010.

În plus, potrivit UNIAN, alte 57.3 milioane de dolari (458,8 milioane de grivne) vor fi alocate pentru organizarea celui de-al doilea tur al scrutinului în cazul în care (mai mult ca sigur, de altfel) niciunul din cei 18 candidaţi înscrişi în cursă nu va aduna 50%+1 din voturi.

Din 2 ianuarie este interzisă diseminarea informaţiei privind şansele candidaţilor intraţi în cursa pentru preşedinţia Ucrainei. Campania electorală se încheie pe 15 ianuarie, 2010 la 24.00.

Secţiile de vot se vor deschide pe 17 ianuarie, la 08.00, şi se vor închide la 20.00. Anunţarea exit-pollurilor va fi posibilă doar după închiderea secţiilor de vot. Din 2 ianuarie este interzisă diseminarea informaţiei privind şansele candidaţilor intraţi în cursa pentru preşedinţia Ucrainei. CEC va anunţa rezultatele oficiale până pe 27 ianuarie, 2010. Ţinând cont de faptul că niciunul din cei care şi-au exprimat intentiţiile de prezidenţiabilitate nu au şanse să câştige alegerile prezidenţiale din primul tur, un al doilea tur de scrutin va avea loc la început de februarie 2010.

Scrutinul prezidenţial din 2010 îi va plasa în tabere diferite pe foştii artizani ai Revoluţiei Oranj de la Kiev, actualul preşedinte pro-occidental Victor Iuşcenko (Naşa Ucraina – Ucraina Noastră) şi premierul sprijinit de ruşi Iulia Timoşenko (Blocul Iulia Timoşenko). Aşa cum spuneam anterior, Kremlinul nu are alt căluţ politic de cursă lungă pe care să mizeze în disputa prezidenţială de la Kiev. Viktor Ianukovici, preşedintele Partidului Regiunilor, formaţiune politică al cărei bazin politic este format din rusofoni şi rusofili, şi-a demonstrat în utlimii ani impotenţa politic-politicianistă şi neprofitabilitatea investiţiei.

În ultimul timp, a apărut un alt pretendent la ungerea cu atenţie şi sprijin politico-mediatic al Rusiei, fostul speaker al Radei şi ministru de Externe al Ucrainei, Arsenie Iaţeniuk (de doar 35 de ani!). Totuşi, puse în balanţă cele două candidaturi – Timoşenko şi Iaţeniuk – ruşii aleg să meargă pe mâna premierului ucrainean, cea care, de altfel, şi-a demonstrat dragostea de frate mai mic şi în timpul intervenţiei armate a Rusiei în Georgia în toamna lui 2008, în total dezacord cu poziţia preşedintelui şi colegului de revoluţie oranj, Victor Iuşcenko.

Partea şi mai frumoasă a binecuvântării electorale oferită lui Timoşenko este legată şi de latura financiară – moneyfree! Spre deosebire de Ianukovici, premierul ucrainean are suficiente resurse financiare de origine oligarhică pentru a face faţă unei campanii prezidenţiale de succes.

Şansele lui Iuşcenko pentru un al doilea mandat la Kiev sunt mari, dar lipsesc cu desărvârşire. Actualul preşedinte ucrainea oscilează are mai puţin de 10% din intenţiile de vot. Spre deosebire de acesta, Ianukovici, ajunge şi chiar trece de 25%, Timoşenko, se screme să treacă de 15%, Iaţeniuk, are ca ţintă devansarea premierului ucrainean, având în acest moment 12% în sondaje iar, Vladimir Litvin, speakerul Radei Supreme, cotându-se în jurul bornei de 5%.

Un cuvânt important de spus la alegerile prezidenţiale din Ucraina îl va avea şi Piotr Simonenko, desemnat în cadrul celui de-al 43-lea Congres al Partidului Comunist din Ucraina în calitate de candidat unic al tuturor forţelor de stânga, reunite într-un bloc electoral ca urmare a iniţiative liderului Partidului Progresist Socialist din Ucraina, Natalia Vitrenko. Din blocul care îl va suţine pe Simonenko mai fac parte: Partidul „Dreptate”, Uniunea Forţelor de Stânga şi Partidul Social-Democratic din Ucraina.