Kremlinul îşi continuă asaltul internaţional pentru strângerea rândurilor în spatele deciziei de recunoaştere a independenţei celor două regiuni secesioniste georgiene, Osetia De Sud şi Abhazia.

Independenţa Abhaziei si Osetiei de Sud a fost recunoscută de Rusia la puţin timp dupa încheierea războiului cu Georgia din august 2008. Gestul Rusiei a fost urmat de Nicaragua (3 septembrie 2008) şi Venezuela (10 septembrie 2009), ultima fiind salutată cu jind de Tiraspol, un Tiraspol din ce în ce mai pofticios.

La sfârşit de septembrie 2009, în mass media de la Ankara au apărut zvonuri potrivit cărora în viitorul apropiat Turcia va recunoaşte independenţa Abhaziei, iar Moscova, în baza recirpocităţii, să recunoască independenţa Republicii Turce a Ciprului de Nord. Informaţia vehiculată de cotidianul turc Milliyet apărea şi într-un alt ziar de la Ankara, Yeni Safak, ziar care semnala reacţia vehementă a Greciei cu privire la acest scenariu. Atena ar fi cumpărat din Franţa rachete aer-sol cu raza de acţiune de 250 de km pentru echiparea Mirage 2000-5, aparate de zbor folosite de forţele aeriene ale grecilor. Potrivit unul alt ziar turc, Ta Nea, rachetele respective ar fi dislocate la baza militară din Tanagr pentru contracararea eventualelor atacuri aeriene ale forţelor armate turceşti în condiţiile în care Grecia se gândeşte să declanşeze acţiuni militare împotriva Turciei. Lucru extrem de convenabil unei Rusii care şi-ar freca mânuţele geopolitice de bucurie urmărind disputa dintre cele două state-membre ale Alianţei Nord-Atlantice.

La câteva săptămâni după, Rusia părea să se apropie de o nouă victorie indusă fratelui slav mai alb ca descendenţă istorică. Pe 5 noiembrie, parlamentul de la Minsk a decis crearea unui grup de lucru care va va responsabil de pregătirea dezbaterilor privind recunoaşterea independeţei celor două teritorii georgiene secesionsite, Abhazia şi Osetia de Sud. O delegatie formată din 10 deputaţi belaruşi au întreprins ulterior o vizită de lucru (17-20 noiembrie) în Georgia, Abhazia si Osetia de Sud, pentru “a studia situatia din teritoriu”.

Deocamdată, vizita de lucru a rămas fără rezultat, iar Kremlinul s-a reorientat spre o destinaţie extrem de exotică, destinaţie în cazul căreia va folosi (ca şi în cazul Venezuelei) factorul financiar ca factor determinant pentru logica relaţiilor internaţionale aplicate.

Sâmbătă, în capitala Osetiei de Sud, Ţhinvali, a avut loc o întâlnire între ministrul afacerelor externe, comerţului şi finanţelor al Nauru (stat din Oceania), Kieran Keke, şi ministrul de externe al Osetiei de Sud, Murat Djioev (secondat de speakerul Parlamentului sudosetin, Stanislav Kociev) în cadrul căreia oficialul din Nauru a făcut publică disponibilitatea ţării sale de a recunoaşte independenţa Osetiei de Sud şi a Abhaziei.

Impulsul de recunoaştere venit din partea poporului nauruez nu are la bază doar viziuni geopolitice pe termen îndelungat , ci şi oareşce beneficii financiare. Altel spus, un Louisiana Purchase în stil rusesc.

Pe sistemul “mulţumesc ar fi prea mult”, oficialul din Nauru ar fi acceptat gestul diplomatic după ce, potrivi kommersant.ru, cu câteva zile înainte, pe 10 decembrie, mai exact, se întâlnise la Moscova cu şeful diplomaţiei ruse, Serghei Lavrov, întâlnire în cadrul căreia s-a vorbit despre acordarea unui ajutor umanitar Nauru în valoare de 50 de milioane de dolari. Cam puţin, ţinând cont de faptul că următoarea etapă a vizitei delegaţiei din Nauru este Abhazia, acolo unde duminică au avut loc alegeri prezidenţiale. Scrutinul a fost câştigat de obedientul ţarului, Serghei Bagapş.

Kieran Keke:

Recunoaşterea independenţei Osetiei de Sud este singurul lucru pe care Nauru, cea mai săracă ţară din lume, poate să-l facă pentru tânăra republică din Caucazul de Sud în depăşirea dificultăţilor. Autorităţile din Nauru vor face apel şi la ţările vecine din Oceanul Pacific să recunoască cele doua tinere republici caucaziene.

*Nauru, oficial Republica Nauru, este o ţară insulară în teritoriul micronezian al Pacificului de Sud, cu o populaţie de 14.000 de persoane. Şi-a proclamat independenţa in 1968, iar din 1999 este membru al ONU. Cel mai apropiat vecin este Insula Banaba din Republica Kiribati, 300 km spre est. Nauru este cea mai mică ţară insulară din lume, având o suprafaţă de doar 21 km², cea mai mică republică independentă şi singurul stat din lume fără o capitală desemnată oficial.

[ IMG: Cedric Favero ]