Preşedinte francez, Nicolas Sarkozy, a postat ieri pe pagina sa de Facebook (Sarko pare să fie din ce în ce mai prodigios în utitlizarea acestui nou mijloc de comunicare) o frântură din experienţa sa legată de căderea Zidului care separa cele două Germanii.

Pe atunci, eram secretar general adjunct al RPR (partid politic – Le Rassemblement pour la République). În dimineaţa zile de 9 noiembrie, ne-am interesat de informaţiile care veneau dinspre Berlin şi care păreau să anunţe o schimbare în capitala divizată a Germaniei.

Am decis, împreună cu Alain Juppé, să părăsim Parisul pentru a a participa la evenimentul care se profila. Odată ajunşi la Berlin, ne-am îndreptat spre poarta Brandenbourg unde o mulţime entuziasta se adunase deja la anunţul referitor la posibila deschidere a zidului.

…În jurul nostru se adunaseră familii întregi pentru a sparge zidul. O parte a venit pentru a ne explica sentimentele lor, noile ambitii şi să împărtăşească din emoţiile lor, după decenii de separare. Noaptea s-a scurs în entuziasmul general: regăsirile poporului german anunţau sfârşitul Războiului Rece şi începutul unei perioade de mare libertate în Europa.

Aceasta este libertate pe care o apărăm împreună cu Europa şi pe care o sărbătorim 20 de ani după- Link.

Frumos şi emoţionant! Dar…

Cei de la Le Monde par să fie de cu o totul altă părere despre emotivitatea legată de cădrea Zidului Berlinului pe care o acuză  preşedintele Franţei şi îl acuză pe Sarko de “uşoară distorsionare a realităţii” – Sarkozy était-il à Berlin le 9 novembre 1989?