Cel mai penibil moment al dezbaterii Geoană-Antonescu-Băsescu de la Palatul Parlamentului: Mircea Geoană şi citatul din Ioan Gură de Aur.

Reacţia lui Crin Antonescu nu a întârziat: “Sunt cuvinte atât de bogate şi atât de puţine că aţi fi putut să le memoraţi, nu să le citiţi de pe o foaie”. Ştiu că de ideologie nu se mai prea ţine cont în România lui 2009. Mai ales atunci când vorbim de candidatul PSD+PC la alegerile prezidenţiale, un social-democrat care pune accent pe valori creştine într-un discurs populist, oximoronic din punct de vedere ideologic. Dacă l-ar auzi Georgios Papandreou… Era să descoperim mai târziu că Geoană apasă cu intensitate pedala religiozităţii atunci când l-a pomenit pe Părintele Partriarh Daniel ca răspuns la întrebarea cu privire la reperele de moralitate.

Cel mai inspirat moment al dezbaterii Geoană-Antonescu-Băsescu de la Palatul Parlamentului: Acelaşi Mircea Geoană oferind buchete celor trei posibile Prime Doamne ale României. Plus strângerea de mână, repetată ulterior de Traian Băsescu. Gest pe care nu l-a făcut la sfârşitul celor 2 minute de la final candidatul PNL.

Totul a fost precum ne-am aşteptat. Geoană neconvingător, cu încercări puerile de contraatac, lăsat fără replică la obiect în anumite momente. I-a mai scăpat câteva dezacorduri plus tautologia “dezbateri dezbătute”. Crin Antonescu şi Traian Băsescu au repetat prin prestanţă dezbaterea de la Cluj. Singura mare diferenţă fiind gestul candidatului PD-L de a se prezenta la confruntarea de la Palatul Parlamentului cu sentinţa din dosarul Flotei şi cu o scrisoare a lui Crin Antonescu în care acestea cerea retragerea armatei române din Irak, contrazicând cele afirmate de candidatul PNL la Cluj. Plus datele concrete cu privire la creşterea pensiilor şi a salariului mediu în ultimii ani. Robert Turcescu fără a se băga prea mult în seamă, deşi începutul dezbaterii, şi felul în care a formulat unele întrebări a fost prea ceremonios, totuşi.

Alte trei episoade care mi-au rămas în minte: 1. Copilul musulman creştinat de Băsescu 2. Reacţia lui Petre Roman la numele Tudor Chirilă amintit de Crin Antonescu la reper de moralitate: “Cine este? Nu. Nu ştiu!” (a propos, Petre Roman de cânt e tabăra lui Crin?) 3. Mircea Geoană despre cea mai frumoasă faptă din viaţa sa: “Nu am dat-o pe soacră-mea afară din casă”. Pffff.