Belarus-ul forţat cu bunăvoinţă de Kremlin să recunoască independenţa Abhaziei şi a Osetiei de Sud
Parlamentul de la Minsk a decis astăzi crearea unui grup de lucru care va va responsabil de pregătirea dezbaterilor privind recunoaşterea independeţei celor două teritorii georgiene secesionsite, Abhazia şi Osetia de Sud.

Potrivit RIA Novosti, o delegatie formată din 10 deputati belaruşi ar putea întreprind o vizită de lucru în perioada 17-20 noiembrie în Georgia, Abhazia si Osetia de Sud, pentru “a studia situatia din teritoriu”.
Independenţa Abhaziei si Osetiei de Sud a fost recunoscută de Rusia la puţin timp dupa încheierea războiului cu Georgia din august 2008. Gestul Rusiei a fost urmat de Nicaragua (3 septembrie 2008) şi Venezuela (10 septembrie 2009), ultima fiind salutată cu jind de Tiraspol, un Tiraspol din ce în ce mai pofticios.
În iunie 2009, la sfârşitul unei întruniri cu omologul său bielorus, Serghei Martînov, ministrul rus de externe, Serghei Lavrov declara că Rusia nu face presiuni asupra Belarusului în vederea recunoaşterii independenţei regiunilor georgiene separatiste Abhazia şi Osetia de Sud. În plus, şeful diplomaţiei ruse a asigurat Mensk-ul că Moscova nu a impus şi nu va impunce careva sancţiuni pentru Belarus pentru a influenţa în vreun fel sau altul decizia legată de recunoaşterea independenţei Abhaziei şi Osetiei de Sud.
Întâlnirea dintre cei doi miniştri de externe avea loc în contextul unor declaraţii belicoase făcute atât de preşedintele rus, Dmitrii Medvedev, cât şi de cel bielorus, Alexandr Lukaşenko care a avut un comportament deloc pe placul Rusiei pe perioada conflictului ruso-georgian. Atunci, şeful statului bielorus a fost o adevărată sursă de mister comportamental de factură politico-internaţională. Lukaşenko şi Belarusul odată cu el au tăcut strategic în toată această perioadă. Deşi, în mod normal şi absolut logic, mai toată lumea, dar Kremlinul în primul rând, se aştepta la declaraţii belicoase la adresa Occidentului revanşard care prin marioneta sa de la Tbilisi, Mihail Saakaşvili, încearcă să destabilizeze situaţia din această regiune. Nu a fost să fie. Menskul a tăcut (da, e Mensk şi nu Minsk!).
Moscova nu crede lacrimilor. Cu atât mai mult nu a crezut unei tăceri misterioase a fratelui slav. Ca urmare, ambasadorul rus la Mensk, Alexandr Surikov, organizează o conferinţă de presă în care îşi exprimă “nedumerirea în legătură cu lipsa de reacţie a autorităţilor bieloruse la adresa conflictului din Caucaz, acolo unde forţele ruseşti de menţinere a păcii au fost atacate brutal de oamenii lui Saakaşvili”.
Dar singurl lucru pe care l-a obţinut ambasadorul rus a fost o declaraţie a unui funcţionar de rangul 2 din cadrul ministerului de afaceri externe al Republicii Belarus în care acesta îşi exprima “preocuparea în legătură cu situaţia tensionată din Osetia de Sud”.
Până la urmă însă, bieloruşii sunt conştienţi că iarna nu doar bate la uşă, ci intră peste noi la fel de neceremonioasă ca gripa porcină. Or, în atare condiţii, ar fi o mare prostie să uiţe “de unde ies gazele”. Spre deosebire de Turcia, Belarus nu are ce să ofere la schimb pe marea tablă de şah. Fie el şi unul la nivel regional.
[ IMG: rian.ru ]

Comentariu scris de Kremlinul dă 50 de milioane de dolari celui mai mic stat din lume pentru recunoaşterea Osetiei de Sud şi a Abhaziei : INconstan pe 14 Decembrie 2009:
[...] părea să se apropie de o nouă victorie indusă fratelui slav mai alb ca descendenţă istorică. Pe 5 noiembrie, parlamentul de la Minsk a decis crearea unui grup de lucru care va va responsabil de pregătirea [...]