Astăzi m-a împins păcatul internautic să aterizez pe site-ul Facultăţii de Ştiinţe Politice a Universităţii din Bucureşti, acolo unde îmi rod coatele doctorăndeşti de aproape doi ani. Printre puţinele lucruri interesante, am dat de unul din linkurile care mă amuză de fiecare dată – liste cu studenţi/masteranzi/doctoranzi exmatriculaţi. De data asta amuzamentul l-am lăsat pe seama altora.

Deschid curios să văd pe care din colegii mei de an nu o să-i revăd la sesiunea din octombrie. Ateţia mi-e captată de un nume ce mi se pare cunoscut – Constantin I. Codreanu. Stai aşa, ăsta mi-s eu. Şi ce naiba caut eu, Constantin I. Codreanu, la doctoranzi exmatriculaţi de vreme ce în cei doi ani de doctorat am avut doar 2 note de 9, restul fiind din alea rotunde şi frumoase, 10. Mă uit mai atent, spre deosebire de restul de doctoranzi în dreptul cărora apare 1 sau 2 restanţe, la mine totul e curat şi frumos, aşa cum era şi normal. Mă uit şi mai atent şi în rubrica “Observaţii” dau peste “Lipsa foaie matricolă master”. WTF? Ăsta să fie motivul?

Încerc să înţeleg logica, dar îmi scapă cu desăvârşire. Cum naiba să exmatriculezi un doctorand după doi ani de studii din cauza unei foi matricole pe care nu i-ai cerut-o iniţial? Dacă ar fi fost neapărat nevoie de aceasta la admitere, de ce nu mi s-a cerut înainte sau după examenul de admitere respectiv? Mai mult, la sesiunea de iunie secretara ne-a anunţat pe mine şi pe încă alţi câţiva colegi că trebuie să aducem diplomele de master. Am adus-o a doua zi, nu mi-a spus nimeni nimic de foaia matricolă. De ce nu am fost anunţat printr-un email că trebuie să prezint respectiva bucată de hârtie pe care evident o am la îndemână? Unde e logica?

Sunt conştient că acum nu mai e nimic de făcut, chiar dacă o să merg, totuşi, să cer nişte explicaţii. Lumea nu se opreşte din cauza unui PhD ratat, evident. Am cunoscut multe persoane care cu tot cu PhD prin CV-uri dădeau prin gropi din cauza “poverii academice” acumulate peste ani. Sunt multe asemenea indivizi inclusiv printre colegii mei de an, unii dintre ei nemeritând să treacă nici de nivelul de master. Asta este, viaţa merge mai departe, chiar dacă părerea de rău legată de 2 ani rămaşi în aer nu o să dispară niciodată.

P.S. Cineva mi-a sugerat să dau în judecată UniBuc, în timp ce altcineva a spus că ar trebui să se rezolve extrem de simplu, printr-o cerere. Mira-m-aş.