Intro

Sunt sigur că mulţi dintre noi au citit şi vor mai citi diverse articole scrise de bloggerii cu experienţă, atât din blogosfera românească, cât şi cea de dincolo, în care este abordată problema din titlul acestui post. Nu o să fac aici o sinteză a acestor texte, scoţând în evidenţă punctele comune şi cele divergente. Ceea ce vreau să fac este să vă propun întru citire şi comentare o listă proprie de puncte “to do” atunci când vine vorba de construirea unei comunităţi în jurul unui blog. Clauza de salvagardare în acest caz este că punctele respective nu constituie o listă sigură şi lipsită de portiţe pentru completare elaborată şi combatere fructuoasă.

Înainte de a începe lista propriu-zisă, o să mai spun doar că, aşa cum presupun că am observat cu toţii, multe dintre posturile încadrate în această tipologie de how to se încheie cu un sfat primordial: e x p e r i m e n t a ţ i!

Exact asta am făcut eu şi fac în continuare în febra incitării la o reproducere cât mai orgasmatică şi rezultative posibil a celor care ajung să formeze o comunitate în jurul blogului INconstantIN.ro, una în emergenţă activă, desigur.

1. Blog, sweet blog

Primul şi cel mai important lucru pe care trebuie să îl facem pentru constituirea şi păstrarea unei comunităţi în jurul unui blog este să îi facem pe cei care ne citesc, vizitează şi comentează să se simtă cât mai confortabil odată intraţi în casa noastră blogosferică.

Aici se încadrează mai multe aspecte care se supun amendamentului de subiectivitate: design, pluginurile folosite, forma în care este oferit feedul blogului, frecvenţa de postare etc.

Eu am optat pentru un design un pic mai complicat, cu featured posts pentru a atrage atenţia asupra unor posturi la care ţin în mod aparte, cu most commented şi most popular posts pentru o statistică oarecum relevantă referitoare la ceea ce s-a consumat în exces pe INconstantIN.ro şi recommended pentru a recomanda anumite posturi de pe blogurile pe care le am în Google Reader.

Am feed complet şi nu am în Reader niciun blog cu feedul parţial. E o chestie de bun simţ şi de reciprocitate. În acelaşi timp, mă feresc să sâcâi cu iconuri săltăreţe şi zeci de mesaje pe blog “Abonează-te la feed”. Am crezut şi cred în continuare că dacă cineva vrea să îţi citească blogul, el sau ea va găsi o modalitate pentru a o face, be it reader, email, sau bookmark.

Frecvenţa de postare în cazul meu e una care atinge cote prea înalte pentru unii, dar care nu îi deranjează pe alţii şi care îmi convine de minune mie.

Repet, toate aceste elemente sunt alegeri individuale ale fiecărui blogger şi e important ca între confortul bloggerului şi cei al cititorilor să fie un echilibru perfect, dacă e posibil. Dacă nu, măcar să se tinda spre acesta.

2. Reacţia la comentariile pe blog

Unul din cele mai importante elemente în efortul de atragere şi menţinere a unor cititori pe blogurile noastre este felul în care reacţionăm la feedbackul la un post scris de noi. Un şir de reacţii chimico-blogosferice, practic .

Sunt mai multe feluri în care bloggerii aleg să se raporteze la comentariile primite. Ceea ce e şi normal. Eu încerc să nu las niciun comentariu fără un contra-comentariu din partea mea. Fără însă a exagera şi a răspunde unor comentarii cu mesaj închis, doar de dragul forţării mâinii aceluiaşi comentator să revină sau a altor posibili comentatori să continue discuţia.

Cel mai bun exemplu în acest caz ar fi DeMaio pe al cărui blog orice comentator se bucură de o curtoazie aparte. Rezultatul? Posturi cu zeci şi sute de comentarii şi o comunitate foarte bine închegată. Evident că în acest caz contează atât calitatea posturilor, cât şi felul în care acestea predispun spre interacţionare postumă.

Este acelaşi lucru pe care îl aştept de la cei pe blogurile căror ajung să comentez. Mă simt total aiurea ca după ce ajung pe un blog şi las un comentariu să nu văd o reacţie din partea bloggerului în cauză. De cele mai multe ori fie nu revin pe blogul respectiv, fie, dacă revin, nu mai comentez.

Tot aici se încadrează şi politica de moderare a comentariilor pe care o adoptăm pentru blogul nostru, unde avem de ales între moderarea tuturor comentariilor, acceptarea comentariilor celor care au avut un comentariu aprobat anterior, sau opţiunea “toate comentariile la liber”. Pentru unii din cei care citesc şi comentează un blog mai mult sau mai puţin constant este enervantă prima variantă, în timp ce ultima poate atrage mai uşor noi comentatori.

Eu am trecut mai nou la ultima variantă, din cauza numărului destul de mare de comentatori noi şi pentru că îmi permit să administrez blogul în acest mod dat fiind faptul că am foarte puţine ore în care nu sunt online. Atunci însă când ştiu că voi lipsi o perioadă mai îndelungată din blogosferă, aleg cea de-a doua variantă.

3. Întrebări în cadrul posturilor

Este una din cele mai sigure şi mai periculoase în acelaşi timp metode de fundamentare a interacţiunii blogger-cititor, i.e. blogger-membru al comunităţii din jurul blogului.

Sigură pentru că este o invitaţie directă a cititorilor să participe la completarea postului scris deja, prin comentarii sau posturi pe blogurile proprii. În acest caz se aduc detalii necesare pentru o verificare în plus a celor expuse prin argumente pro, sau crearea unei imagini de ansamblu prin combaterea afirmaţiilor din postul respectiv. Se ajunge astfel la un articol creat prin efort colectiv.

De ce spun periculoasă? Pentru că de multe ori, atunci când las o întrebare la sfârşitul unui post şi după aceea nu primesc niciun comentariu există o consistentă doză de penibilitate. Aceasta e resimţită de mine însumi ca blogger şi de cei care citesc acest blog şi care e normal să aibă dubii vizavi de cât de bun e blogul respectiv dacă întrebarea dintr-un post nu e urmată, aşa cum ar fi logic şi normal, de câteva răspunsuri/reacţii.

În ciuda acestui fapt, recomand şi continui să folosesc întrebările la sfârşit de post tocmai pentru a demonstra nevoia mea de feedback şi predispoziţia spre acceptarea de păreri referitor la un subiect anume. Evident, tot ce e mult strică şi nu orice post poate conţine la sfârşit o întrebare. Aşa că, să nu exagerăm!

4. Comentarii pe şi linkuri spre blogurile comentatorilor-bloggeri

Un aspect important în crearea şi menţinerea comunităţii în jurul blogului îl constituie şi interacţiuneapurtată dincolo de hotarele fizice (oricât de ciudat sună acest lucru pentru blogosferă ) ale blogului din dotare. În acest caz, recomandate sunt comentariile pe blogurile celor care se numără printre comentarorii activi ai blogului, completate şi de linkuri spre unele din posturile lor.

Important şi în acest caz este să nu exagerăm. Comentariile de dragul comentatului şi linkurile „gratuite” sunt taxate imediat de cititorii ambelor bloguri. Prin urmare, comentaţi doar dacă aveţi ceva util a spune sau, dacă v-a plăcut postul şi vreţi neapărat să semnalaţi acest lucru bloggerului, puteţi să o faceţi cu un “Wow!” sau cu un smile, dar nu în cazul fiecărui post. Eventual, o puteţi face pe mail/YM.

La fel procedăm şi cu linkurile. Nu exagerăm şi recomandăm linkuri spre posturi cu adevărat OK.

5. Blogroll

Am ales să vorbesc despre această soluţie pentru că, deşi eu nu am inclus-o în arsenalul meu de cucerire a blogosferei , ea este folosită pe larg de alţi bloggeri.

De ce nu folosesc eu această metodă am explicat în postul INconstantIN.ro şi blogrollul. Voi o puteţi folosi (dacă nu o faceţi deja) pentru a răsplăti, o dată în plus, comentatorii-bloggeri de pe blogul din dotare, incluzându-i şi pe aceştia în lista de bloguri recomandate.

6. Pluginul Top Commentators

Este un plugin pe care îl folosesc şi pe care vi-l recomand. Se încadrează în acelaşi set de fidelizare a bloggerilor-comentatori şi răsplătire a acestora.

De multe ori apar aşa-zişii comentatori-tăvălugă care aleg să comenteze în grabă câte 4-5 posturi odată doar-doar să prindă şi ei un loc în Top Commentators cu link spre blogul/siteul lor. În acest caz, este bine ca aceştia să fie descurajaţi fie prin trimiterea comentariilor în spam, fie printr-un simplu şi nedureros de-link. E o asanare neplăcută, dar absolut necesară.

7. Discuţiile pe email, Yahoo Messenger sau/şi telefon

Încă o soluţie încadrată în setul “interacţiunea purtată dincolo de hotarele fizice ale blogului” este cea care constă în discuţiile legate de blog în general şi de anumite posturi în particular pe email, Yahoo Messenger sau/şi telefon.

De foarte multe ori, atunci când scriu pe blog despre lansări de siteuri şi evenimente care urmează a avea loc, primesc mailuri de la “lansatori” şi organizatori în care mi se mulţumeşte pentru posturile respective.

În unele cazuri, deşi am spus-o sus şi tare în postul Sunteţi enevanţi! că prefer să nu discut pe Yahoo Messenger lucruri legate de blog, se întâmplă să fac excepţii şi să dau curs unor minidezbateri legate de anumite subiecte abordate în posturi.

Apoi, în ultimul timp, messul a devenit o sursă constantă pentru posturi pe blogul INconstantIN.ro şi asta tot datorită unei interacţiuni continue cu cei din lista de Yahoo Messenger.

Deşi mult mai rar, lucrurile de mai sus se aplică şi în cazul telefonului.

8. Întâlnirile offline

Niciunul dintre noi nu a ajuns încă la nivelul lui Ioan T. Morar sau Elena Udrea ca să organizăm întâlniri cu cititorii fideli ai blogului şi nici nu vom ajunge prea curând, cel puţin unii dintre noi, poate şi pentru că nu suntem bloggeri tridimensionali aşa cum sunt cei doi.

Prin întâlniri offline subînţeleg acele întâlniri din blogosferă sau evenimente la care participă un număr mare de bloggeri, evenimente care au crescut ca frecvenţă şi calitate graţie lui Cristi Manafu.

La aceste întâlniri fie încercăm să solidificăm relaţia cu bloggerii care ne citesc şi ne comentează, fie întreprindem un circuit de cunoaştere a bloggerilor din proximitatea blogului nostru cu care ne-am intersectat sau nu până în acel moment.

În cazul în care există predispoziţia din ambele părţi şi lucrurile nu sunt forţate, ieşitul la o bere şi/sau orice altceva, fotbal, ping pong, şah sunt şi ele recomandate.

9. Mulţumesc pentru (primul) link. Mulţumesc pentru (primul) comentariu

Cei care au fost la Webstock 2008 ţin minte cu siguranţă unul din punctele-cheie ale prezentării făcute de Bobby Voicu: mulţumesc pentru link.

A doua zi, după ce am scris postul în care am pus pozele, am înghesuit câteva impresii de la Webstock şi am dat o listă cu cei care au scris despre evenimentul respectiv, m-am trezit pe mail cu peste 10 “mulţumescuri pentru link”. Acelaşi lucru l-am făcut şi eu şi continui să îl fac. Am pus mulţumesc pentru primul link pentru că tind să cred că dacă facem asta cu fiecare link primit de la un blogger, riscăm să ajungem agasanţi şi să nu mai primim niciun link după .

Lucru valabil şi în cazul primului comentariu lăsat de cineva pe blogurile noastre. Culmea e că în momentul în care scriu aceste rânduri îmi aduc aminte că pe vremea când aveam blogul pe Blogger (blogspot.com), am comentat odată la cineva care avea un blog pe Wordpress şi de la care am primit apoi un mail care spunea: “Salut, acesta este primul tău comentariu pe blogul lui X… bla-bla-bla”. Aveam să descopăr mai târziu că lucrul respectiv se face automat, graţie unui plugin pe care eu nu ştiu de ce naiba nu-l am instalat pe INconstantIN.ro şi pe care îl instalez imediat ce public acest post.

10. Felul în care scriem, comentăm, ne comportăm blogosferic

Este, cel puţin pentru mine, unul din cele mai importante momente în conturarea imaginii unui blogger/blog şi a comunităţii pe care acesta încearcă să o construiască în jurul său şi în jurul blogului. Cred cu tărie în faptul că sinceritatea comportamentală este una care, adoptată fiind, ne va ajuta să atragem mai mulţi oameni în jurul blogurilor pe care le girăm.

NU forţaţi prietenii blogosferice atunci când nu e cazul! NU formaţi tabere împotriva unui blogger anume doar pentru că acesta v-a şters un comentariu la el pe blog! NU vă înrolaţi în armate de defăimători sau aplaudaci doar cu scopul de a atrage atenţia unui A-List Blogger şi pentru a-i intra acestuia în graţii! NU exageraţi cu SEO de orice nivel cromatic, white hat sau black hat! NU ezitaţi să daţi replici atunci când este cazul! NU vă pierdeţi timpul cu frustraţii de serviciu ai blogosferei! NU vă sfiiţi să folosiţi limbajul pe care simţiţi că e nevoie să îl folosiţi! NU vă fie frică să greşiţi, errare bloggerum est ! NU vă rezervaţi poziţia de deţinător al adevărului absolut! NU refuzaţi sugestiile, corectările, observaţiile! NU vă feriţi să spuneţi că îmi place blogul lui X, nu îmi place blogul lui Y!

Simplu: fiţi sinceri cu voi înşivă, cu cei care vă citesc şi cu cei cu care interacţionaţi în cadrul blogosferei şi dincolo de hotarele ei!

11. Răspunsuri în posturi

Scrieţi articole în care răspundeţi întrebărilor adresate de cititorii blogului sub diferite forme: comentarii, mail/YM, sau articole pe bloguile lor, aşa cum este cazul şi acestui post care vine ca răspuns la întrebarea lui Cristian Voiculescu din Ce am invatat la Webstock. Acesta întrebase în postul respectiv câţiva bloggeri, pe mine inlusiv, în ce fel implicăm comunitatea blogului nostru în construirea blogului.

Am ales să vorbesc despre metode de “construirea a comunităţii în jurul blogului” şi nu despre implicarea comunităţii în construirea acesteia (deşi, pe undeva, cele două ajung să se intersecteze) pentru că nu cred că pot vorbi deja de o adevărată şi plenipotenţiară comunitate a blogului INconstantIN.ro It’s under construction!

Revenind la ideea de posturi în care răspundem la anumite întrebări, iniţiativa articolelor de acest gen poate veni atât din partea cititorilor, cât şi din partea bloggerului însuşi.

12. Recrutarea

E simplu. Pornim în căutarea unor posibili membri ai comunităţii din jurul blogului nostru pe care îi recrutăm prin diverse metode.

A. Comentarii dese şi pertinente pentru a-l face pe bloggerul respectiv curios şi a-l provoca să intre pe blogurile noastre. B. Guest posturi la el sau guest posturi la noi. C. Linkuri spre posturi de pe blogul recrutului aka pingbackuri/trackbackuri.

Gradul acestei metode, oarecum cinice , atinge cote de eficenţă satisfăcătoare mai ales în cazul în care recruţii noştri sunt bloggeri cu un trafic redus sau bloggeri începători.

Important în acest caz este să fim cât mai atenţi în procesul de selectare, pentru că beneficiul nostru şi al blogurilor noastre este direct proporţional cu calitatea posturilor şi comentariilor scrise de recrut. Altfel spus, un recrut deştept şi cu dare de mână la scris e o comoară, unul prost şi plictisitor este o pacoste de care apoi trebuie să scăpăm cu multe şi indezirabile dureri de cap.

13. Tu ştii ce face blogul tău acum?

Am ales să parafrazez mesajul cunoscutei campanii sociale a UNICEF România pentru că, în esenţă, oricât de melodramatic şi siropos sună acest lucru, blogul e un copil al cărui paternitate sau maternitate ne aparţine.

Respectiv, este un lucru absolut normal să ne pese şi să avem grijă deacesta. Or, atunci când nu o facem, riscăm să alungăm pe rând membrii comunităţii pe care am construit-o cu atâta grijă.

De exemplu, dacă ştim că o să stăm departe de blog pentru o perioadă mai îndelungată, un post cu titlul BBL şi câteva propoziţii de genul “plec, o să revin…” sunt suficiente.

În acelaşi timp, orcât de mult ne-ar place democraţia şi dreptul la liberă exprimare, păstrarea pe blog a comentariilor de genul “Măta-i curvă” sau “Eşti pulă cu urechi” nu prea îşi are rostul. În acest caz e bine să recurgem la igienizarea şi aerisirea blogului fără prea multe regrete şi spre bunăstarea morală a tuturor.

14. Posturi cu teasing-end

Aceasta este o recomandare pe care ţin minte că am citit-o la Darren Rowse, pe problogger.net.

Este o metodă de care nu am făcut uz până acum şi care constă în anunţarea la finalul unui articol a subiectului unui post viitor.

Adică, ceva de genul “astăzi am vorbit despre 15 metode de a construi o comunitate în jurul unui blog, iar marţea viitoare vom vorbi despre cum să obţinem mai multe comentarii la posturile noastre”.

15. Help a blogger in need!

Şi că tot am început această listă într-o manieră anglofonică, haideţi să o încheiem la fel. Au fost foarte multe cazuri în existenţa-mi blogosferică când am avut nevoie de ajutor. Deşi în unele dintre acestea am reuşit să mă descurc singur, în altele, cele care ţin de latura tehnică-mentenanţă, am apelat la bloggerii mai experimentaţi decât mine cărora le mulţumesc încă o dată acum: Buddha şi Marius Tudor.

În ultimul timp, tot mai mulţi îmi dau add pe Yahoo Messenger nu doar ca să mă întrebe dacă am un loc pentru ei în blogroll sau dacă aş fi interesat de un banner exhange, dar şi pentru a-i ajuta cu anumite detalii legate de design, pluginuri sau resurse utile. Să ridice mâna în sus cel căruia i-am spus că nu am timp şi pe care am refuzat să îl ajut!!! Nimeni? Ok!

Concluzii

Nu mai mult de una. Esenţială. Acelaşi lucru pe care îl spuneam la începutul acestui post – e x p e r i m e n t a ţ i !

Nu există o reţetă sigură de succes. Unele metode ar putea să vă placă şi să aibă rezultat, altele nu. Tocmai de aceea, e x p e r i m e n t a ţ i !

Astea fiind spuse, vă invit să îmi daţi dreptate în cele spuse, să mă combateţi şi, mai ales, să comentaţi lista de mai sus. Sunt sigur că mai este loc de alte puncte importante în acest efort de constituire a unei comunităţi în jurul unui blog pe care am putea să le descoperim împreună.

[ IMG: itisjustyoueverythingsnotshit.blogspot.com ]

P.S. Pluginul de care vorbeam la punctul 9 - Comment Relish.