Nu sunt nici primul, nici ultimul care va aborda tema comentariilor pe un blog. O să o fac din mai multe motive.

În primul rând pentru că m-ar interesa ce vă face pe voi să comentaţi pe un blog. Apoi, pentru a face publică nemulţumirea şi idignarea mea profundă vizavi de bloggerii care aleg să nu reacţioneze la comentariile pe blog. Şi, nu în ultimul rând, pentru a vă întreba pe voi ce model preferaţi: al lui Arhi cu reacţii la aproape orice comentariu, sau al lui X care reacţionează la comentarii din joi în Paşte. Sau, de ce nu, poate sunteţi adeptul modelului adoptat de Sorin Rusi semnalat de ochiul vigilent al lui Beni.

1. Blogul – vârful de lance Web 2.0.

Haideţi să pornim la drum cu o comparaţie între un blog şi un portal, formă online a cărei dominare din umbră ne-o anunţa recent Ionuţ Oprea. Au cele două două termene din această comparaţie lucruri în comun? Cu siguranţă. Sunt amândouă medii de informare, de exemplu, ambele hrănindu-se şi existând într-un mediu virtual. Care e principala diferenţă dintre cele două forme de viaţă internautică? Comunicarea. Sau, mai exact, modul în care comunicarea are loc. Portalul face posibilă o comunicare pe direcţia user-user, în anumite cazuri, în timp ce blogul presupune o relaţie blogger-user.

Mai mult, chiar dacă un portal prezintă informaţii, acest lucru nu îl face automat un mediu de comunicare per se. Manierea în care un mesaj, o informaţie este comunicată este la fel de importantă precum informaţia însăşi. Se ajunge chiar în situaţia în care mediul ajunge să poarte o doză din conotaţia aditivă a mesajului şi invers.

2. „Content is king?” Hell no!

Cu siguranţă aţi auzit de nenumărate ori formula „content is king”, fie din posturile lui Darren Rowse de la Problogger (care în ultimul timp se cam repetă, poate şi datorită unei suprsaturaţii de informaţii gen blogging tips), fie din adaptările în engleză sau română ale altor bloggeri care au jucat rolul de curieri de informaţie, ca să fiu drăguţ.

Totuşi, fără a nega formula de mai sus, o să risc să operez o mică, dar semnficativă modificare în principiul respectiv şi anume: „communication is king”. Eu cred cu tărie în faptul că fără comunicare orice conţinut este lipsit de sens. Bine, cu excepţia implicită a celor care există blogosferic doar pentru a crea conţinut pentru Google şi nu pentru vizitatori.

Problema e că pasul dintre creare de conţinut spre creare de comunicare e unul care cere multă răbdare şi foarte multă muncă, fără a neglija aspectele unui comportament atât favorabil comentariilor cât şi incitant şi provocator, plus crearea unei legături de încredere şi respect reciproc între blogger şi comentatori. Ştiu, sună cam bombastic şi ireal pentru unii, dar exact asta este cheia spre succes. E la fel ca şi cu însuratul, nu eşti tâmpit să îi ceri cuiva mâna de la prima întâlnire, mai ales când e una blind date . Exact la fel e şi cu comentatul pe un blog. Nu te poţi aştepta ca un consumator de bloguri ajuns pe blogul tău pentru prima dată să şi comenteze.

3. Curtoazia pe blog

Nimeni nu va reveni să comenteze pe un blog în cazul în care acel blog nu îi oferă un anumit nivel de comfort şi stare de bine. Şi nu e importantă doar curtoazia bloggerului atunci când reacţionează la un comentariul lăsat pe blogul pe care există virtual, nu. Intervin şi alţi factori mai mult sau mai puţin importanţi, designul, comunitatea de comentatori, conţinutul blogului, traficul blogului respectiv etc.
Îmi aduc aminte de cazul cu o comentatoare la postul P.S. 2 Idea Forum. Faces.md mai tare ca Neogen.ro Fata, acuzând un atac la persoană din partea unui alt comentator, m-a anunţat că nu va mai comenta la mine pe blog. În acel caz am avut de ales între comfortul un comentator fidel şi cel al unui commentator nou. Am ales vrabia din mână.

Revenind la comparaţia din punctul 1. dintre blog şi portal. Succesul unui acasa.ro sau a unui neogen.ro depinde în primul rând de obişnuinţă, de reflexul pavlovian pe care fiecare în parte este în stare să i-l inoculeze unui internaut. Dacă reuşeşti să faci un utilizator să aloce în mod regulat o anumită parte din timpul său citirii posturilor produse cu dăruire de tine, blogger conştiincios, atunci ai reuşit să pui bazele unei comunicări de succes. Orice revenire a unui cititor este o dovadă în plus a încrederii în şi a aprecierii pentru informaţia livrată.

Aici ajungem la un alt aspect al bloggingului, o temă abordată de o mulţime de bloggeri cu o densitate şi un ciclu de repetabilitate impresionant: publicitatea pe blog. Pentru unii cititori de bloguri anunţurile AdSense şi alte asemenea sunt enervante din perspectiva unei comparaţii a mediului web 2.0. cu televiziunea, de exemplu, acolo unde prezenţa calupurilor de publicitate este considerată a fi preţul plătit pentru filmele şi emisiunile difuzate. Atunci când vine vorba de Internet însă, lumea vrea informaţie gratis, fără iritarea provocată de anunţuri publicitare. Astfel, provocarea supremă în acest caz pentru bloggeri este transformarea acelor anunţuri publicitare într-o parte componentă a blogului care să nu creeze discomfort, sau ca gradul de discomfort creat să fie minim.

4. Consistenţa informaţiei din posturi şi aşteptările cititorilor

S-ar putea să fi auzit vorbindu-se în blogosferă despe conceptul de „strategie de blogging”. Nu este nimic altceva decât un fel de „curs prestabilit” a corabiei prin blogosferă. Chia dacă deschis schimbărilor de ultim moment şi pregătit spre adaptarea pentru un mediu în continuă schimbare, un blog trebuie să îşi urmeze strategia existenţială pentru a inspira incredere şi apreciere.

Blogurile care sunt nişte broşuri sau cataloage de informaţii pe care le putem găsi în alte zeci de surse sunt bloguri fără o strategie bine-definită, sau, dacă vreţi, bloguri cu o strategie perdantă. Aceste bloguri poartă cu ele un grad minim spre inexistent la capitolul relevanţă şi fidelizare.

O strategie de blogging de succes nu presupune doar crearea unei realităţi în care cititorului i se spune că poate găsi pe blogul pe care scrijelim virtual cu toţii ceea ce caută, ci crearea unei realităţi în care cititorul-comentator este pus în faţa unui set de aşteptări auto-create. Haideţi să ne întrebăm împreună de ce marea majoritate a celor care ne înconjoară nu mai are astăzi încredere în politicieni? Mai ţineţi minte procentele ruşinoase (pentru ei, nu pentru noi) de prezentare la urnele de vot în alegerile locale de luna trecută?

Simplu, pentru că ştim deja că promisiunile pe care le fac fără să clipească din ochi (inclusiv atunci când vorbesc fără a şti exact despre ce şi ne promit autostrăzi zburătoare) rămând la stadiul de promisiuni, iar apoi toţi îşi aprind paie în cap din cauza cinismului votanţilor care nu binevoiesc să îşi exprime voturile. Totul vine de la nişte aşteptări înşelate.

5. Personalitatea unui blog

Atunci când reuşim să creăm o relaţie de încredere blogger-cititor mai creăm, fie volens, fie nolens un brand care ne defineşte existenţa blogosferică. Aici iarăşi revenim la dihotomia informaţie-comunicare de care am vorbit mai sus: cum e posibil să transferăm o caracteristică pur umană unui obiect, culmea, virtual?
Personalitatea blogului nu vine dintr-un logo, o cromatică specială sau un design mai deosebit.

Personalitatea unui blog este suma experienţelor pe care atât noi ca bloggeri, cât şi cititorii noştri le au atunci când vin în contact cu blogurile noastre şi cu noi înşine, adică suma unui număr repetat de interacţiuni, atât online cât şi offline.

De exemplu, în cazul INconstantIN.ro se ştie că e loc de multă (uneori prea multă) sinceritate şi critică fără menajamente. Ca urmare, atunci când Tudor Darie de la UNIMEDIA mă rugase să îi fac un blog review acesta a precizat că ştie că îşi asumă un risc .

6. Comentatorii şi motivaţia

Nu în ultimul rând, un blog care prezintă informaţii ce nu incită la reacţii şi nu motivează un cititor să reacţioneze este un blog prost. Abilitatea de a motiva vizitatorii să comenteze pe blogurile noastre nu depinde doar de mesajul din posturile noastre, ci şe de felul în care noi scriem posturile noastre.

Suntem câteva mii de bloggeri activi în blogosfera românească. De foarte multe ori, ajungem să scriem despre aceleaşi lucruri, totuşi, reacţiile la ceea ce scriem diferă de la caz la caz. Pe lângă un blog awareness crucial, importantă este şi maniera în care şi despre ce scriem. Nu de puţine ori se întâmplă ca bloggeri cu un trafic mai mic să creeze posturi care adună mai multe comentarii decât A-list bloggers.

7. În loc de concluzii

Nu ştiu dacă am reuşit în acest post mult prea lat să comprim toate aspectele legate de comentariile pe un blog, de aceea sunt deschis completărilor, în cazul în care aţi avut răbdarea să citiţi întreg postul. În acelaşi timp, concluzia pe care o minimalizez ca spaţiu de expunere este că un blog fără comentarii este un blog mort şi neinteresant.

Este, dacă vreţi, diferenţa dintre sex şi masturbare. Rezultatul e acelaşi, procesul diferit. Şi, nu ştiu cum voi, dar eu între „eu şi mâna dreaptă” şi „eu şi ea”, aleg varianta a doua.