Poezii de Constantin Codreanu: Zoonatomie
Zoonatomie
Pe creier stă un liliac
are ghearele murdare de copaci şi urechile pline cu peşteri
se zbate în somn de fiecare dată când nu dorm
Am un câine legat de partea dreaptă a inimii
are dinţii înalţi şi ochii însemnaţi cu talc
latră din coadă atunci când mă doare partea stângă
Plămânii îmi sunt plini de căluţi de mare
au cozile brodate în alge şi spinările blindate cu nisip
danseză ode cu volte transformate în crize de bulimie
Ficatul mi-e perforat de un melc
are casa plină cu amintiri de voie bună şi metamorfoze gastrice
străjuieşte bila cu hornul mascat de circumferinţe zgârâiate
În rinichi ascund două broaşte
au maniere bovariene şi sunt lesbiene în fiecare week-end
tricotează cu trabucuri lotuşi din ţânţari epileptici
Stomacul mi-e plin de fluturi
au aripile orfane şi zborul handicapat de cunoaşterea paradisiacă
se roagă în fiecare dimineaţă să nu vomit de narcisism
