Categorii şi taguri

Pe aceeaşi temă

4 comentarii până în acest moment. »

1. 

   Comentariu scris de Babilonul imobiliar pe 17 Februarie 2009:

   Cretu, momentan se plimba prin America de Sud, unde (cam) lauda regimul lui H.Chavez din Venezuela (e trimisa “pe oficial”, obsevator…).

   Italienii, chiar s-au saturat de… N-ar trebui, evident, incurajat extremismul, rasismul. Dar, daca au cate Tz-spe cazuri “Marian Cozma”, se ajunge si la suprasaturatie.

2. 

   Comentariu scris de INconstantIN pe 17 Februarie 2009:

   Păi, cum să nu-l laude, monsieur Chavez e de factură socialistă, chiar dacă de una exagerat-autoritatră.

3. 

   Comentariu scris de N. Raducanu pe 19 Februarie 2009:

   Intrucat despre cele ce se petrec in America Latina in publicatiile noastre se vorbeste doar in termenii copiati din presa americana, este oportun sa vedem ce spune si presa independenta. Iata in cele de mai jos articolul consacrat lui Hugo Chavez, al lui Ignacio Ramonet, director al revistei franceze „Le Monde diplomatique“ (august 2007).
   „Sunt putine guverne in lume care fac obiectul unei campanii de demolare atat de dusmanoasa ca cel al lui Hugo Chavez, presedintele Venezuelei. Adversarii lui au incercat de toate : lovitura de stat, greva petrolistilor, plecarea capitalurilor, tentative de asasinat. O asemenea inversunare nu s-a mai vazut in America latina de pe vremea atacurilor Washingtonului la adresa lui Fidel Castro. Calomniile cele mai josnice sunt raspandite la adresa lui Chavez, concepute de institutele de propaganda – National Endowment for Democracy (NED), Freedom House etc. – finantate de administratia presedintelui SUA, George W. Bush. Cu mijloace financiare nelimitate, aceasta masina de difamare manipuleaza mediile de informare si organizatiile de aparare a drepturilor omului, ce s-au inrolat in slujba unor obiective sumbre. Se intampla chiar ca si o parte din stanga social-democrata sa isi aduca aportul vocal la corul defaimatorilor.
   De ce atata ura ? Pentru ca in acest timp, cand social-democratia trece printr-o criza de identitate in Europa, circumstantele istorice par sa fi incredintat lui Hugo Chavez raspunderea conducerii pe plan international, a procesului de reinventare al stangii. In timp ce pe Vechiul continent faurirea Uniunii Europene a facut practic imposibila orice alternativa la neoliberalism, in Brazilia, Argentina, Bolivia si Ecuador, tari ce s-au inspirat dupa exemplul Venezuelei, au loc experiente ce mentin vie speranta emanciparii celor mai umili.
   Din acest punct de vedere bilantul lui Chavez e spectaculos si se intelege de ce, in zeci de tari sarace, el a devenit o referita obligatorie. Respectand cu scrupulozitate democratia si toate libertatile, el a refondat natiunea venezueleana pe o baza noua, legitimata de o noua constitutie ce garanteaza adeziunea populara la schimbarea sociala. El a redat demnitatea de cetateni la 5 milioane de persoane marginalizate (printre care si indigeni) ce nu aveau documente de identitate. El a repus in mainile statului compania petroliera Petroleos de Venezuela SA (PDVSA) si a nationalizat terenurile petrolifere de pe Orenoc. El a deprivatizat si redat statului principala intreprindere de telecomunicatii a tarii, ca si compania de electricitate de la Caracas. In fine, din redeventa provenita din petrol el a consacrat o parte pentru ca tara sa poata capata autonomie efectiva in fata institutiilor financiare internationale, iar o alta parte – pentru finantarea unor programe sociale.
   Taranilor li s-au impartit trei milioane de hectare, milioane de adulti si copii au fost alfabetizati, mii de dispensare medicale au fost deschise in cartierele populare, zeci de mii de persoane sarace au fost operate gratuit. Produsele alimentare de baza sunt subventionate de stat si vandute celor mai saraci oameni la preturi cu 42 % mai scazute decat cele de pe piata. Durata de munca pe saptamana a scazut de la 44 ore la 36 ore, in timp ce salariul minim a sporit la 204 euro pe luna (cel mai ridicat din America latina, dupa cel din Costa Rica).
   Rezultatele acestor masuri se vad : intre 1999 si 2005 saracia a scazut de la 42,8 % la 37,9 %, in timp ce populatia ce traieste din economia informala s-a redus de la 53 % la 40 %. Aceasta dare inapoi a saraciei a permis sporirea cu 18 % anual a consumului, ceeace a sustinut cresterea economica, aceasta fiind in ultimii trei ani in medie de 12 % anual (printre cele mai ridicate din lume).
   In fata unor asemenea succese, fara a mai pomeni de cele in politica internationala, este oare de mirare daca presedintele Chavez a devenit, pentru cei ce conduc lumea si pentru acolitii lor, omul ce trebuie doborat ?“

4. Comentariu scris de Imitându-le pe PSD-istele Daciana Sârbu şi Corina Creţu, doi europarlamentari PD-L adresează o scrisoare deschisă oficialilor i pe 22 Februarie 2009:

   [...] Imitându-le pe PSD-istele Daciana Sârbu şi Corina Creţu, doi europarlamentari PD-L, Sebastian Bodu şi Marian Jean Marinescu, au transmis prin intermediul ambasadorului Italiei pe langa UE – Ferdinando Nelli Feroci, o scrisoare mai multor oficiali italieni. [...]

Tu cum comentezi? Lasă un comentariu după bip!

Autorecomandă-te! (nu se poate fără)

Mail (rămâne între noi) (nu se poate fără)

Blog/Site (dacă ai şi dacă vrei)

Dă-mi un ghiont pe e-mail când apar comentarii noi

    IMPORTANT: Să nu vă fie cu bănat, dar apariţia comentariului Dvs. extrem de     pertinent ar putea fi întarziată de sistemul de cache.

Post Scriptum