Kosovo la un an de independenţă

Publicat pe 17 Februarie 2009 Anno Domini, la 09:28

Continuând şirul de apariţii a entităţilor statale rupte din fosta Yugoslavie, Kosovo îşi declară independenţa pe 17 februarie 2008.

Gestul kosovarilor a fost încurajat post-factum prin recunoaşterea noului stat de către 54 de ţări din lume, printre care Statele Unite şi 22 din cei 27 de membri UE.

Oarecum interesant în acest context ceea ce spuneam în Victoria lui Boris Tadici în alegerile prezidenţiale din Serbia – încă un pas spre independenţa Kosovo?

   

4 comentarii până în acest moment. »

  1. Comentariu scris de Babilonul imobiliar pe 17 Februarie 2009:

    Kosovo a fost un “focar” in Europa…, care e tinut “stins” de supravegherea ONU.
    “Kosovo si Metohia” sunt leaganul civilizatiei sarbe.

    Ca, “dupa ani si ani…” a ajuns sa aiba componenta etnica actuala, aia e alta treaba.

    Nu sunt scuzabile niciuna din actiunile abominabile de epurare etnica, violenta si altele similare petrecute in spatiul fostei Iugoslavii. Istoria, da…, e a naibii de complicata. Mai cu seama in Balcani.

    Dreptul popopoarelor la autodeterminare…este OK. Dar, aici, in Kosovo… Daca Statele Unite si o parte a Europei au zis ca e “popor”, e “tara” acolo…, treaba lor. Faptul ca Romania nu a recunocut liliputanul stat este bine, pentru Romania, pentru realitatea istorica.
    “Una-i una…, alta-i alta”…! Croatia, Macedonia (cu denumirea ei de “Fosta R.Y.M”, datorita Greciei…), Bosnia-si-Herzegovina, Slovenia, Serbia, Muntenegru… exista bine-merci. Dincolo de independenta recunoscuta de 54 de state, provincia-”tara” Kosovo nu are nicio recunoastere institutionala in lume (e sub supraveghere ONU). Iar economic, ce sa…, se stie cum e economia pe acolo…

  2. Comentariu scris de INconstantIN pe 17 Februarie 2009:

    Istoria e scrisă de cei puternici. În acest caz, e rescrisă.

    Simbolismul istoriei extras din “Kosovo – leagănul civilzaţiei sârbe” îşi are dreptul la existenţă, cu siguranţă. Din păcate sau din fericire, acest drept se rezumă doar la partea-i simbolică, nici mai mult nici mai puţin.

    Kosovo a apărut graţie unei anumite poziţionări a balanţei puterilor, ne place acest lucru sau nu.

    În rest, acea recunoaştere instituţională va veni în timp pentru că eu nu văd nicio cale de întoarcere în cadrul Serbiei pentru “provincia-ţară”, aşa cum îi spui tu. Belgradul are acum alte dureri de cap – Voivodina care tânjeşte după parcursul Kosovo.

  3. Comentariu scris de Babilonul imobiliar pe 17 Februarie 2009:

    …Dincolo de toate, ar fi un lucru extraordinar daca se va ajunge la colaborare si pace intre popoarele fostei Iugoslavii. Intre multe, chiar se manifesta astfel.
    In zona “enclavei” sarbe (Rep. Srbska) din Bosnia-si-Herzegovina si in perimetrul kosovar…, exista multe rani necicatrizate, reminescente ale trecutului, de o parte si de alta.
    S-au mai vazut minuni…, cine stie?! Istoria, viitorul, Dzeu…

  4. Comentariu scris de INconstantIN pe 17 Februarie 2009:

    Sincer să fiu, nu cred că e posibil decât poate într-un viitor extrem de îndepărtat. Avem şi un exemplu – Ciprul turco-grecesc.

    Animozităţile sunt alimentate de amintirile unui trecut imediat.

Tu cum comentezi? Lasă un comentariu după bip!

    IMPORTANT: Să nu vă fie cu bănat, dar apariţia comentariului Dvs. extrem de     pertinent ar putea fi întarziată de sistemul de cache.