Speculaţii, speculaţii, speculaţii! Scurt, clar şi cuprinzător. Aşa arată preludiul unei bătălii politice a cărei ţintă e Cotroceniul şi un mandat de 5 ani.

Şi, de parcă nu erau deja suficiente jocurile de-a istoria contrafactuală cu acţiunea plasată futuristic peste câteva luni, de ieri avem un motiv în plus pentru scenarită politică în termeni cronici: Băsescu nu mai candidează! Este refrenul pe care pedalează de ceva vreme jurnalistul jucător în curtea liberalilor, Cristian Şuţu, cel care, de altfel, conduce în competiţia Blogscarurilor la categoria Cel mai bun scenarist .

Dacă voi ajunge la concluzia că, deşi există o majoritate foarte puternică în Parlament, îmi voi reproşa că nu voi putea fi parte a succesului acestei majorităţi sau în cazul în care criza economică îi va afecta pe români mai mult decat ar trebui să îi afecteze ca urmare a condiţiilor pe care noi le avem, sigur că analizez şi posibilitatea să nu mai candidez înca o dată.

Dacă politica economică a Guvernului va fi un eşec, cu ce credibilitate te poţi duce în faţa electoratului?

Traian Băsescu se joacă de-a candidabilitatea, e clar. Întrebarea e de ce? Dacă nu are de gând să mai candideze, de ce să se ascundă printre declaraţii de fată mare care îşi cere scuze în avans pentru o partidă de sex nereuşită din cauza cearşafului prea aspru, neclătit cu un pic de Cocolino? Ce legătură are politica economică a Guvernului cu decizia de a candida sau nu la preşedinţie?

Preşedintele, oricât de jucător ar fi el, a numit un premier. Cam acolo se opreşte puterea sa de decizie vizavi de măsurile luate de Guvernul României. Spunând că nu mai candidezi în eventualitatea unui eşec al politicii economice a Guvernului nu faci decât să le dai apă la moară celor care defilează cu sloganul “Palatul Victoriei controlat de Băse”. Dincolo de faptul că trebuie să fii naiv şi/sau liberal sau, şi mai rău, Adrian Năstase ca să afirmi aşa ceva, rămâne o stare gravă de confuzie pe care preşedintele jucător o oferă mai mult volens decât nolens, ajungând să pară un Zeus castrat înghesuit într-un colţ al indeciziei politice. Întrebarea e de ce?

Întâmplător sau NU, ieri, într-o simultaneitate demnă de un dans sincron, în timp ce Traian Băsescu încerca să îi pară interesant lui Luca Niculescu, consilierul prezidenţial intrat de curând în blogosfera românească, Cristian Preda făcea acelaşi lucu cu Dan Tăpălagă într-o emisiune Hotnews-RFI. Mai mult, condţia prezumţiei de “întâmplător sau NU” s-a păstrat şi în cazul subiectelor abordate – prezedenţiabilii pentru 2009.

O să trec peste imbecilitatea de moment a lui Tăpălagă (un jurnalist pe care îl respect foarte mult, de altfel) care s-a gândit să îl întrebe pe dl consilier prezidenţial ceea ce nici preşedintele nu ştie . Importante sunt declaraţiile dlui Preda referitoare la candidaţii la preşedinţie ai celorlalte 2 partide potente de pe văile eşchierului politic dâmboviţean: PSD şi PNL. Leitmotivul lui Cristian Preda a fost că facţiuni importante din ambele partide îşi vor preşedinţii – Călin Popescu Tăriceanu şi Mircea Geoană – înscrişi în cursa pentru Cotroceni pentru că: 1. Vor să scape de ei. 2. Vor să scape de ei ştiind sigur că vor pierde la alegerile din noiembrie.

Sunt declaraţii cu bătaie lungă în doi timpi şi trei mişcări. Descifrând, avem aşa: 1. În PNL sunt probleme. 2. În PSD sunt probleme. 3. Mircea Geoană nu are nicio şansă dacă va candida, altfel spus, Mircea, fii băiat gigea, ţi-ajunge funcţia la senat. 4. Călin Popescu Tăriceanu nu are nicio şansă dacă va candida, altfel spus, Căline, vezi că te zboară ăştia din preşedinţia pnlistă, lasă Cotrocenii.

Culmea însă e că cel mai important mesaj muls din ceea ce i-a spui Preda lui Tăpălagă este …ceea ce nu i-a spus Preda lui Tăpălagă – candidabilitatea lui Sorin Oprescu. Nu contează dacă a fost o reciprocitate “nu întrebi-nu răspund” important e că Sorin Oprescu a fost scos din discuţie. Întrebarea e de ce?

Pe 17 noiembrie 2008, Sorin Oprescu declara pentru Antena 3 că va candida la preşedinţia României după 3 mandate în calitate de primar al Capitalei. O declaraţie făcută atunci, trebuie să recunosc, în stilul caracteristic oprescian, cu batjocura izvorâtă din colţul unei guri de mitică de bucureşti, jmeker şi plin de idei năstruşnice. Săptămâna trecută Gardianul publica un articol în care vorbea despre seriozitatea intenţiilor prezidenţiale ale Doctorului care ar urma să se retragă de la Primăria Bucureştiului pentru a putea candida la preşedinţie. Şi ca gluma să fie completă, Oprescu nici nu a confirmat nici nu a infirmat candidabilitatea-i prezidenţială.

Pentru ca mozaicul să fie complet, gurile strâmbe spun că Ion Iliescu l-ar vrea pe Adrian Năstase candidat la alegerile din toamnă. Reacţia lui Adrian Năstase? Evident, v-aţi prins: “Nu intenţionez deocamdată să candidez la alegerile prezidenţiale din noiembrie”.

Revenind la Traian Băsescu şi la alura sa de Zeus castrat, tind să cred că acest nou rol de preşedinte-jucător aflat pe banca de rezerve ar putea fi, de fapt, o transhumanţă a păpuşarului cu coaie, aşa cum îl ştim cu toţii pe Băse. Nişte paie pe focul confuziei generale legate de prezidenţiabilii României din 2009.

E o lovitură dată stării de eroziune iminente pentru un om politic staţionat la Cotroceni timp de 5 ani. O lovitură care ţinteşte testarea bazinului de votanţi, puşi acum faţă-n faţă cu o nouă şi, până mai ieri, puţin probabilă realitate – Băsescu nu mai candidează. O lovitură care este sinonimă unui penalty pe care însă Traian Băsescu l-ar putea rata dacă ajunge să joace cartea stolojanismului ba da-ba nu-ba iarăşi da.

IMG: [ gandul.info ]