Aşa cum îi spuneam şi lui Mihnea ieri, Rusia are alte probleme ca să fie interesată de o eventuală escaladare a tensiunilor din fosta Yugoslavie.

Dincolo de criza financiară care marchează declinul bravadei unei epoci de succes politico-financiar, instaurată odată cu aterizarea la Kremlin a lui Vladimir Putin, Federaţia Rusă are probleme serioase cu Caucazul. Partea proastă e că reflexele KGB-iste nu pot fi controlate şi, prin urmare, orice urmă de critică şi opoziţie este privită şi tratată ca fiind o adevărată ameninţare la adresa stabilităţii. La adresa “verticalei puterii”. Iar când opoziţia se manifestă în vreuna din republicile caucaziene, Moscova nu ezită.

Agenţiile de presă ruseşti anunţă astăzi asasinarea lui Kazbek Paghiev, fost  primar al Vladikavkazului, capitala Osetiei de Nord, care o ocupa până mai ieri funcţia de vicepremier în guvernul nord-osetin.

Lichidarea lui Paghiev vine la puţin timp după ce primarul în exerciţiu al Vladikavkazului, Vitalii Karaev, a fost împuşcat de un lunetist pe 26 noiembrie. Anterior, ţinta unei tentative de asasinat a fost viceprimarul Vladikavkazului, Mairam Tamaiev care, deşi a supravieţuit unei bombe instalate în maşina sa, a rămas fără picioare.

Şi dacă în Osetia de Nord, ţintele preferate par a fi membri ai administraţiei locale, în Daghestan şi în Inguşetia, alte două republici din Caucaz care fac parte din Federaţia Rusă, au fost asasinaţi la începutul lui septembrie doi jurnalişti: Magomed Yevloyev, proprietarul siteului de opoziţie www.ingushetiya.ru şi Abdulla Alişaiev.

Revenind la criza financiară, cea care afectează grav carisma şi atractivitatea unui tătuc puternic instalat la Kremlin, aceasta face ca profeţiile unei Rusii destrămate să nu mai pară atât de utopice.

Îmi aduc aminte de un articol citit recent pe unul din siteurile care nu suferă de autocenzură şi în care autorul relata despre un epizod legat de cererile venite din partea unor cetăţeni ruşi din Başkortostan (republică situată la sud de Ural, cu o populaţie polietnică – başkiri, tătari, mari, ruşi) care voiau să îşi satisfacă serviciul militar în unităţi separate, recte, fără comandanţi sau soldaţi ruşi.

Mă întreb cât le va lua să se decidă, lor şi celorlalte republici în care, din punct de vedere etnic, ruşii reprezintă o minoritate, să extindă această separare la nivel de republică în condiţiile unei Rusii tot mai slabe financiar, o Rusie care se hrăneşte din zăcămintele extrase de pe teritoriul acestor republici.