Jurnalişti versus bloggeri sau unitatea versus entitate. Studiu de caz – Cristina Bazavan de la Tabu

feature photo

Întotdeauna mi s-a părut un fenomen absolut hilar acesta al jurnaliştilor cu blog. Sunt oameni care fie suferă de filoscriitură, fie de grandomanie. De cele mai mute ori, însă, ambele metehne sunt prezente. Jurnaliştii – bloggeri sunt parte a bloggerilor tridimensioniali despre care am mai vorbit. Puţini sunt cei care recunosc faptul că dacă nu ar activa la un anumit ziar, sau la un anumit post de televiziune, nu le-ar citi nimeni blogul. Majoritatea se încăpăţânează să creadă în forţa egoului exprimat blogosferic.

În atare condiţii, mi se pare mult mai acceptabilă şi explicabilă atitudinea tipologizată, formulată doctrinar de Marius Tucă, conform căreia bloggerii sunt nişte jurnalişti second-hand. Spun acceptabilă şi explicabilă pentru că e o atitudine iscată dintr-o imensă frustrare. Una absolut normală care se datorează succesului înregistrat de fenomenul blogging în faţa mass media offline aburcate anevoios înspre online.

Bloggerii de succes sunt o instituţie în sine. Una self-made. O entitate care dirijează o serie de activităţi, uşoare, în aparenţă, dar solicitante în esenţă. Strângerea de informaţii, transformarea acestora în posturi, alegerea unui hosting, felul în care scrii un post, atragerea comentariilor, formarea unei comunităţi în jurul blogului, felurile în care alegi să moderezi comentarii şi comportamentul adoptat faţă de anumiţi comentatori, interacţiunea cu alţi bloggeri, promovarea blogului, negocierea de contracte pentru publicitate, alegerea temei blogului, amplasarea bannerlor publicitare pe blog etc.

Prin comparaţie, jurnalistul e o unitate a unui sistem. El culege informaţii şi scrie. În anumite cazuri se mai screme şi adaugă şi o descriere pentru poza care îi ilustrează articolul. Atât. Beneficiază de ajutorul corectorului, nu are treabă cu orice alt tip de interacţiune online, nu trebuie să meargă să facă poze la un eveniment sau altul.

Jurnalistul e parte a unei instituţii. Un reprezentant al acesteia. Element al unei entităţi care beneficiază de autoritatea şi de toate facilităţile oferite de acest statut. Nu trebuie să îşi facă griji în ceea ce priveşte traficul sau numărul de abonaţi la feed. Nu trebuie şi nu are de ce. Banii pe care îi primeşte pentru scriitura-i nu depinde de acest lucru. Şi acest lucru se vede cu ochiul liber în proasta calitate a articolelor şi tabloidizarea generală a mass media din România.

Faptul că jurnalismul din România se află într-o stare execrabilă este evident. Tabloidizarea în exces de care au ajuns să se plângă la un moment dat chiar cei care au avut de beneficiat de pe urma tabloidizării respective. Neprofesionalismul e la el acasă. Furtul e la el acasă. Prostia e la ea acasă. Vreţi dovezi? Poftim:

Şi astea sunt doar câteva mo(n)stre de jurnalism profesionist de sorginte mioritică adunate în rarele momente când mă abăteam pe ale lor guri de rai, picioare de plai internautice. Chiar şi unul din ziarele care nu prea are legătura cu tabloidizarea, Ziarul Financiar (La mulţi ani! cu întârziere :) ), scrie despre închiderea fabricii Coca-Cola de la… Oradea (Coca-Cola inchide fabrica din Oradea cu 100 de angajati si se afla la a doua restructurare), când, de fapt şi de drept, aşa cum observă şi Orădeanul, fabrica respectiva se află la Sacadat.

Prin urmare, extinderea jurnaliştilor înspre blogosferă devine în circumstanţele date cu atât mai dubioasă şi capătă elemente ale unei conotaţii ambiguu-paradoxale.

Revenind la titlul postului, pe final, vom vorbi de un blog al unei jurnaliste bloggeriţe – Crisitna Bazavan. Cine e Cristina Bazavan? Redactor-şef la revista Tabu. Dar în cele ce urmează, nu ne vom referi la, sunt sigur, prodigioasa-i activitate la revista respectivă. Ne vom concentra asupra blogului doamnei Bazavan - bazavan.tabu.ro.

Dincolo de cele câteva greşeli observate pe ici-colo (mă irită oamenii care nu ştiu când se scrie “şti” şi când “ştii”, “fi” şi când “fii” etc.), recunosc, m-am oprit la al patrulea post pentru că mă plictisisem deja, mi se pare un lucru de un penibilism suprem să scrii în felul acesta:

google mi-a fct dimineata frumu.

d filmul cu brosnan si rene russo- thomas crown affair, d matrix…

Nu, lăsaţi-le naibii de diacritice, “este grele”. Dar chiar să ajungi să scrii în halul ăsta?

Blog Cristina Bazavan - redactor-şef revista Tabu 1 Blog Cristina Bazavan - redactor-şef revista Tabu 2 Blog Cristina Bazavan - redactor-şef revista Tabu

Concluzia referitoare la blogul Cristinei Bazavan, căreia îi oferim un traseu întru transhumanţă generalizantă spre munţii jurnaliştilor – bloggeri, este că aspiraţiile blogosferice ale acesteia îmi aduc aminte de aspiraţiile politice ale candidatul Stelian Popescu.

Este acelaşi viciu comun despre care am mai vorbit. Acea poftă şi siguranţă absolută că le putem face pe toate. O stare de fapt demascată cu calm şi bunăvoinţă de Dan C. MIhăilescu, care vorbea de un microb al tridimensionalităţii – impresia de sunt-bun(ă)-la-toate: la prezentat emisiuni, la scris cărţi, la cântat, la jucat roluri în filme, la campanii publicitare şi umanitare, la scris pe blog…

Totuşi, ar fi incorect din partea mea să pun un semn de egalitate între bloggeriţa Cristina Bazavan şi porcuşorul simpatic al celor de la Vama. Ca să reducem din absolutismul stării de sinonimie dintre cele două personaje, trebuie să recunoaştem că, spre deosebire de Lică, doamna redactor-şef de la Tabu chiar se vrea luată în serios atunci când transpiră blogosferic.

   

21 comentarii până în acest moment. »

  1. Putini jurnalisti au reusit sa faca trecerea usoara de la a scrie pt ziar la blogosfera. Majoritatea s-au facut remarcati prin furt, copiat sau neprofesionalism. Cateodata chiar ma intreb: angajeaza ziarele numai idioti? e criza de personal calificat? salarii mici?

  2. Eu cred, în primul rând, că e vorba de motivaţie. Ce l-ar motiva pe un jurnalist să încerce să scrie MAI bine? Faptul că el comite o greşeală de logică şi vreo două de gramatică nu afectează tirajul unui ziar, este evident. Şi atunci? Mustrarea din partea redactorului-şef? Da, cum să nu.

    În blogosferă e total invers. Greşelile sunt taxate, ilogicităţile la fel. Şi atunci, eşte mereu în căutarea unor posturi cât mai bune, experimentezi, încerci să îţi dai seama dacă posturile scurte au mai mult succes decât cele stufoase şi lungi, variezi subiectele, intercţionezi, faci sondaje, stai cu ochii pe statistici. E o cursă contra cronometru.

  3. In blogosfera sa puncteaza calitatea, in presa romaneasca se puncteaza cantitatea. Trebuie sa scrii cat mai multe stiri, nu le da bonusuri pentru trafic sau comentarii. :) )
    Scriu destul de mult pentru ziar. Sa mai scrie si pe blog? C’mon

  4. Nu aş fi atât de categori în separarea în două tabere pe axa calitate-cantitate, pentru că, ai aici de faţă un exemplu cu peste 10 posturi pe zi :) .

    Formula exactă cred că ar fi calitatea cantităţii, eşti de acord?

  5. Mai bine blogger decat jurnalist,
    Mai bine free lancer deact sclav platit

    Si sa stii Bogdane ca de data asta nu ma refer nici la tine si nici la Florin ! :)

  6. @INconstantIN: La bloggeri sa zicem ca variaza raportul. Tu scrii cateodata bine si deseori mult. :)

    Calitatea cantitatii – total de acord. Dar cand trebuie sa prelucrezi un numar mare de stiri, pierzi calitate. Devine o cursa pentru a publica stirea repede, preferabil primul.

  7. @Bogdan: Subtil! Merci :D .

    Să ştii că dacă nu am depinde de trafic, aş scire în fiecare zi doar posturi lungi şi stufoase, fie pe partea politică (mai ales, relaţii internaţionale), fie pe partea filosofică (mai ales, pe partea existenţialistă).

    Încerc să ating un nivel al echilibrului acceptabil.

  8. [...] Jurnalişti versus bloggeri sau unitatea versus entitate. Studiu de caz – Cristina Bazavan de la Tab… [...]

  9. cred ca domnisoara sau doamna din articolul alaturat scrie pentru un anumit target, altfel nu-mi explic expresii gen ‘ce frumu’ si alte rahaturi aferente. aceste lucruri fiind spuse, nu e chiar rea tipa.

    ah, stai, vorbeam de calitatea de jurnalist? scuze. da, n-am nimic de spus pe tema :D

  10. S-ar putea. Pentru un target abreviat şi el. La IQ.

  11. @Bogdan: Iar tu scrii cateodata prost, iar cateodata plictisitor. In schimb te pricepi la a analiza alte bloguri.

  12. Observ din ce in ce mai multa rautate si frustrare aici. O fi de la criza?

  13. He he, noi să fim sănătoşi. Subiectivismul e sursă de multe “dis-concordanţe” :D .

  14. @Bedroom Republik: Nu, vin alegerile :D .

  15. Sunt de acord cu Laura …
    Si o dedicatie in versuri, dupa cum v-am obisnuit:

    “E usor a scrie versuri
    Când nimic nu ai a spune,
    Insirând cuvinte goale
    Ce din coada au sa sune.”

    Cat despre ziaristi … sunt si ei oameni, deci trebuie sa manance si ei, sa-si plateasca chiria etc! Numai pe paparatzi nu-i suport … aia chiar sunt jenibili … au o meserie mai nesuferita decat cea de controlor de bilete pe autobuz!

  16. [...] Jurnalişti versus bloggeri sau unitatea versus entitate. Studiu de caz – Cristina Bazavan de la Tab… [...]

  17. am avut ocazia sa ma confrunt odata, anul trecut, cu aceasta doamna. candidam la aceeasi sectiune de premii, la un festival de film “corporatist”. si da, am cam batut-o. parerea mea sincera (desi nu foarte bine formata) este ca ii prinde foarte bine colectivul de la Tabu si sa ramana acolo.

    la modul general, pur si simplu nu poti sa nu observi ca, in Romania, inca nu s-a impus categoria bloggerilor care fac blogging pentru a face bine blogging. ca si celelalte medii, mediul virtual romanesc e “infestat” de persoane care se tin de trenduri, pentru ca a avea un blog le prinde bine la vizibilitate si, in cele din urma, la “ceea ce conteaza”, adica la cariera. just my point.

  18. E cumva normală acea infestare care, să sperăm, este una provizorie.

    Am certitudinea că încet-încet, blogofera se va scutura de cei care o parazitează doar pentru un scop imediat şi deloc bine definit.

    Suntem abia la început.

  19. vorba ta, să sperăm că e provizorie. dar vezi, părerea mea e tocmai că, în România, nu mai suntem la început (în buna tradiţie locală a arderii etapelor), aşa cum eram în ianuarie 2007 de exemplu.

    părerea mea e că blogosfera românească a început să se calmeze după explozia generată de apariţia “arbitrilor” precum trafic.ro şi încă nu se văd prea multe semne de vindecare de virusul de care spuneam. şi nici de scuturare, pentru că aude lumea “tridimensională” că mediul virtual va continua să atragă bani şi va continua să “bântuie” blogosfera.

    ba mai mult, în loc să meargă pe conţinut de calitate (eu unul nu am nimic împotriva analizelor), bloggerii noştri “bloggeri” încep să se cancanizeze, iar pentru generare de trafic contează pe scandal şi înjurături.

    aşa că nu aş crede că lucrurile se vor rezolva de la sine prin trecerea timpului. mai degrabă cred că trebuie edificată cumva (nu ştiu cum) o solidaritate a bloggerilor de vocaţie.

  20. Ideea de solidarizare a bloggerilor de vocaţie e mai mult decât Ok, dar nu uita, suntem în România, acolo unde zicerea cu “capra vecinului” e încă destul de populară. Încă.

  21. [...] Cristina Bazavan, redactor sef la revista Tabu, Sanda Nicola, apreciat jurnalist cu indelungata experienta profesionala, Cristian Manafu, Managing Partener la Evensys si consultant in social media, Stela Toderascu, PR&Advertising Manager la Avon Cosmetics Romania şi Bobby Voicu, antreprenor si unul dintre cei mai cunoscuti bloggeri romani, se numara printre invitatii care vor arata cum au reusit sa imbine cu succes beneficiile in plan personal cu cele de business prin intermediul acestei retele sociale. [...]

Tu cum comentezi? Lasă un comentariu după bip!

    IMPORTANT: Să nu vă fie cu bănat, dar apariţia comentariului Dvs. extrem de     pertinent ar putea fi întarziată de sistemul de cache.