Post din 25.03.2008

Aseară a avut loc un eveniment important pentru blogosfera din Republica Moldova: primul offline politico-blogosferic. Coincidenţă sau nu, protagonist al acestei întâlniri a fost nimeni altul decât primul “politician-blogger” republicamoldovean – Vlad Filat, preşedintele Partidului Liberal Democrat din Moldova. Aşa cum mai spuneam pe acest blog, nu ştiu cine sunt consilierii dlui Filat, dar este evident că îl consiliază bine .

Organizare, participanţi, întrebări şi răspunsuri

Blogmeet-ul respectiv a fost organizat de UNIMEDIA, prietenii mei dragi ! Pentru a-l vedea pe dl Filat era nevoie să te înscrii pe unimedia.md, lasându-ţi datele de contact şi explicând motivaţia dorinţei arzânde de a paticipa la întâlnirea respectivă. Eu vorbisem cu Tudor Darie sâmbătă şi el mi-a spus că pot să vin fără confirmare telefonică. Ion însă mi-a spus pe Yahoo Messenger că el a sunat ca să evite probleme de recognoscibilitate, aşa că l-am rugat să sune şi pentru mine. Merci, Ion !

Mi-a plăcut felul în care a fost organizat tot evenimentul. Tudor şi-a asumat rolul de moderator, absolut necesar pentru ca discuţia să nu degenereze într-un bâlci, ţinând cont de prezenţa unor persoane care sufereau acut de self-importance: un rârâit cârlionţat cu privire de viţel şi o fetişcană blondă, deşi şatenă. 2 indivizi făcând parte din tipologia celor cărora li s-a spus că au păreri foarte specifice şi că ar trebui să le exprime fără nicio reţinere. Partea proastă e că nimeni nu le-a spus că acele păreri “personale şi subiective”, vorba unora, sunt proaste.

Cum altfel pot fi catalogate opiniile conform cărora în era globalizării Republica Moldova nu ar trebuie să se integreze în Uniunea Europeană, ci să se concentreze pe propriile resurse pentru a prospera. Această incluziune politico-economică propusă de cei doi e cu atât mai stupidă cu cât chiar fratele mare de la răsărit se tot zbate să intre în Organizaţia Mondială a Comerţului, ministrul Finanţelor al Federaţiei Ruse, Kudrin, afirmând în repetate rânduri că orice intenţie de separare economică în mileniul 3 nu poate fi decât păguboasă. Mai mult, fetiţa blondă insista în prostia ei fără gen şi nuanţă cromatică asupra exemplului Japoniei. Voiam iniţial să îi amintesc de Planul Marshall sau de situaţia politică şi cea a libertăţilor şi drepturilor din această ţară, sau de faptul economia Republicii Moldova mai depinde încă de FMI şi BERD, dar am renunţat, prea era pornită să nu cedeze. Cea mai tare fază servită de cei doi a venit din partea lui Grigore cel Rârâit care a spus că cele 70 de procente de moldoveni care vor integrarea în UE sunt proşti. Sala a râs, dl Filat s-a uitat cu semnificaţie la cârlionţii băiatului, care, probabil, răsar direct din cerebel…

În afară de cei doi, la întâlnirea respectivă, au mai participat, din cei pe care i-am reţinut, bloggerii Denis Cenuşă, Ion Surdu, Artur Gurău, dl din spatele blogului Curatmurdar.SRL şi Mihai Stipanov. Era prezentă şi toată familia UNIMEDIA, cu tot cu programist , plus nişte jurnalişti şi studenţi în ştiinţe politice de la diferite universităţi din Moldova.

Mi-a plăcut felul în care reacţiona lumea atunci când le întindeam mâna:
- Tu eşti INconstantIN, da?
- Da, salut! De ce?
- Aşa, nimic, îmi place cum scrii! (şi urma o privire pofiticioasă spre jugulara mea )

Am crezut aseară că voi asista la propria-mi linşare, dar, într-un final am reuşit să scap cu zile.

Că tot am vorbit mai devreme de întrebări stupide, de ce să nu le aduc aminte şi pe cele pertinente. Graţie acestora am aflat, de exemplu, că:

• Ideea cu blogul lui Vlad Filat îi aparţine secretarului general al PLDM, dl Victor Roşca, prezent la întâlnire cu un aparat de fotografiat şi o cameră de luat vederi pentru imortalizarea momentului (detaliu important de altfel, asupra căruia voi reveni);
• În cazul formării unei coaliţii după alegerile parlamentare din 2009, singurii cu care PLDM nu ar coaliza ar fi comuniştii;
• Vlad Filat, studentul în drept la Iaşi, a avut 2 restanţe în viaţa sa studenţească, dar anume acestea l-au “ajutat” să o cunoască pe Sanda, cea care i-a devenit soţie;
• La firma din România despre care s-a tot vorbit prin presă, dl Filat este acţionar cu 49 de procente, restul fiind împărţite între un cetăţean român şi nişte cetăţeni britanici deţine 90 şi ceva de procente din firma românească Capital Invest, care la rîndul ei, deţine 49% din Ipteh SA. Aceasta îi mai are ca acţionari pe o persoană fizică din România – 10%, restul aparţin unei companii din Anglia;
• Dl Filat nu a numit un posibil candidat al PLDM pentru alegerile prezidenţiale din 2009 în condiţiile în care el nu ar fi eligibil pentru a candida la acest post (din cauza vârstei);
• Vlad Filat a confirmat, dacă mai era nevoie, că Zinaida Greaceanîi va conduce “un guvern al pomenei”: mărire de salarii şi pensii, păstrarea sau chiar scăderea tarifelor şi multe alte tertipuri de cumpărare ale voturile pentru alegerile din 2009;
• Declararea anului tineretului e o simplă mişcare născută în capul „marelui strateg”, Mark Tkaciuk;
• Vlad Filat nu a avut un răspuns clar la întrebarea lui Denis Cenuşă referitoare la culoarea verde aleasă ca simbol pentru PLDM. Şi eu cred că e o scăpare a strategilor PLDM, când spun verde mă gândesc la ecologişti, al căror grup parlamentar din Partidul European aşa şi se cheamă „Verzii”. Pe de altă parte însă, ce altă culoare a rămas liberă? Roşu – comuniştii, oranj – PPCDiştii, albastru – PDiştii, galben – AMNiştii, combinaţia galben-albastru – PLiştii. Aşa că…;
• Republica Moldova se va uni cu România doar în cadrul Uniunii Europene;
• Vasile Tarlev nu are niciun viitor politic;
• Timpul, Jurnal de Chişinău, ProTV Chişinău şi UNIMEDIA, nu formează un trust de presă subordonat PLDM

Şi multe, multe altele…

Vlad Filat. “Prezenţă scenică”

Sper că mai ţine minte careva emisiunea de pe Realitatea TV cu Andrei Gheorghe de dinaintea alegerilor pentru Parlamentul European. În emisiunea respectivă candidaţii erau analizaţi din cap până în picioare, începând cu îmbrăcăminte, încălţăminte, ceas, bijuterii, poziţia corpului în timpul discursului etc. Ei, cam asta s-ar înţelege prin “prezenţa scenică” a unui politician.

Impresia generală pe care Vlad Filat mi-a lăsat-o aseară a fost una de siguranţă şi determinare. Am avut aceeaşi senzaţie ca atunci când mă uitam pe France2 la dezabaterile dintre Nicolas Sarkozy şi Segolene Royal de dinaintea celui de-al doilea tur al prezidenţialelor din Franţa. Un Sarkozy dur, hotărât, tăios, deştept. În cazul actualului preşedinte francez s-a văzut că vorba cu aparenţele e mai mult decât adevărată, din păcate. Sper să nu fie la fel şi cu preşedintele PLDM.

Vlad Filat a venit îmbrăcat într-un costum, dar fără cravată, cam cum umblă, de obicei, Cozmin Guşă. Diferenţa dintre liderul Partidului Iniţiativa Naţională şi dl Filat e că cel din urmă ştie să îşi ajusteze “veşmintele” în funcţie de audienţă şi eveniment. Ar fi fost absolut contraindicat ca într-o atmosferă de discuţii neformale să te prezinţi cu o cravată spânzurată de gât. Ar fi avut, la o scară mai mică, desigur, cam acelaşi efect pe care l-au avut posterele cu Serafim Urechean plantând pomi, fiind îmbrăcat la costum şi cravată.

De încălţăminte nu am ce să spun, pentru că spre deosebire de unii politicieni români analizaţi în emisiunea lui Gheorghe, pantofii negri ai dlui Filat nu erau murdari şi se asortau perfect cu costumul pe care îl avea.

Un detaliu aparte care mi-a atras atenţia a fost faptul că dl Filat purta ceasul pe mâna dreaptă. Psihologii explică această alegere ca aparţinând unor persoane sigure de ele, foarte ambiţioase şi cu porniri dictatoriale. Singurul exemplu care îmi vine în cap acum este preşedintele rus Vladimir Putin. Curios e faptul că la finalul întâlnirii atunci când dl Filat a făcut un tur al sălii pentu a da mâna cu toată lumea, cineva l-a întrebat de ce poartă ceasul pe mâna dreaptă, dar răspunsul nu a fost relevant: “îţi spun cu altă ocazie…”

Poziţia din care vorbea dl Filat răspunzând la întrebări era una nerecomandată de strategi de PR politic: picior peste picior, frecare de mâini sau degete încrucişate. Totuşi, pentru prima ar exista explicaţia neformalităţii întâlnirii, faptul că dl Filat stătea pe o canapea şi că lipsea o masă la un nivel care i-ar fi permis să ia poziţia recomandată pentru o prezenţă publică: mâinile pe masă, un pic depărtate, picioarele paralel cu mâinile, sub nicio formă încrucişate (nesinceritate în body language), scaunul aproape de masă etc.

Mi-a plăcut faptul că preşedintele PLDM stă foarte bine la capitolul gesturi. Ştia să îşi accentueze spusele cu mişcări deloc forţate de mâini, umeri sau de cap. Că tot am vorbit de Urechean, îmi aduc aminte cum în discursurile publice sau în dezbaterile politice preelectorale obişnuia să mişte cu noimă, dar mai mult fără, palma dreaptă întoarsă spre el cu vreo 110 de grade. Îi spusese cineva că e bine să gesticuleze în timp ce vorbeşte pentru a mări impactul discursului şi fostul primar general al Chişinăulu se chinuia şi el sărmanul, dar părea penibil şi neajutorat.

Un alt detaliu care mi-a captat atenţia a fost faptul că dl Filat a avut în faţa o masă care îl separa de ceilalţi. Dar aici nu e nici vina dlui Filat, nici a organizatorilor, din păcate nu se putea scoate mesele respective pentru a forma acel cerc deschis recomandat pentru asemenea cazuri de interacţiune (cei de pe la ONG-uri sau cei care au făcut trainiguri de marketing politic ştiu despre ce vorbesc).

Nu în ultimul rând, spre deosebire de participanţi, care în marea lor majoritate au băut bere, dl Filat a ales o băutură tonică, nu ştiu dacă era şi ceva alcool acolo:D. Vă las pe voi să judecaţi dacă e important sau nu faptul că, pauză, consumaţia a fost achitată de dl Filat.

Vlad Filat. Discurs

Nu mă aşteptam ca dl Filat să vorbească româna atât de bine. A făcut doar 3 greşeili: “nu se primeşte”, “preamatur” şi încă una pe care am uitat-o. A fost caustic, ironic şi ferm în reacţii. Mi-a plăcut, de exemplu, cum a reacţionat atunci când Denis Cenuşă l-a întrebat „cu cine veţi coaliza dacă veţi trece pragul necear pentru a intra în Parlament”. „Cum adică dacă”:D! Sau felul în care a dărâmat pornirile EUfobe ale celor doi proşti de care am vorbit la începutul acestui post. All in all, mi-a plăcut ce am auzit, chiar şi pragmatismul din răspunsul la întrebarea referitoare la o eventuală unire dintre Republica Moldova şi România: “Ne vom uni în Europa”.

Singurul neajuns observat în ceea ce ţine de discursul preşedintelui PLDM este faptul că acesa stă prost la capitolul eye-contact. Greşeşte atunci când menţine un eye-contact doar cu cel/cea care i-a adresa întreabarea. Se recomandă a merge în sens rotativ, astfel neexcluzându-i pe ceilalţi din discuţia pe perioada în care răspunzi la o anumită întrebare.

Concluzii

Aşa cum spueam şi la început, am rămas cu o impresie bună spre foarte bună despre Vlad Filat. A gestionat de minune acest eveniment blogosferico-politic. Pentru comparaţie, avem cele două cazuri de blogmeet din România cu Iliescu şi cel de la Iaşi. Spre deosebire de primul caz, Vlad Filat nu s-a suit pe un piedestal pentru a-şi dezgoli curul întru pupare, aşa cum a făcut Ion Iliescu, de exemplu atunci când s-a apucat de prostituat blogosfera românească.

Vorbeam mai sus de secretarul general al PLDM, dl Victor Roşca, prezent la întâlnire cu un aparat de fotografiat şi o cameră de luat vederi pentru imortalizarea momentului cu promisiunea că voi reveni asupra acestui aspect. Ei, la un moment dat, atunci când toată lumea a început să se prezinte cine e şi de unde, preşedintele PLDM l-a rugat pe secretarul general să închidă camera şi să ne lase „să purtăm o discuţie normală, fără înregistrare şi restul”. A încercat să păstreze un statut de egalitate între el şi participanţi, inclusiv prin acea strângere de mână de la final. Gest care pare neimportant la prima vedere, dar iarăşi, este unul de impact în tot ceea ce înseamnă prezenţă scenică.

La Iaşi blogmeetul despre care am vorbit în postul Politicul şi blogosfera interacţionează din nou: blogmeet cu candidaţii la primăria Iaşului Dan Cârlan, Dragoş Dorojan şi Irina Schroetter a fost un semieşec din cauza neparticipării a 2 dintre bloggerii-candidaţi la primăria Iaşului.

Evenimentul de aseară a fost unul foarte reuşit. Felicitări celor de la UNIMEDIA (când e de bine, zic de bine, da? ). Mă bucur pentru ei că au inteligenţa necesară să realizeze că acest trend de intersectare a politicului cu online-ul e unul în creştere, chiar dacă Republicii Moldova, care stă foarte prost la acoperire world wide web, îi va mai lua câţiva ani buni până ca o campanie pe Internet să aibă cel puţin la fel de mult impact ca una simplă, aşa cum afirmam în postul Politică şi Internet – Revoluţia campaniilor electorale în era Web 2.0.