Hillary 1984

Clipul cu senatoarea americană Hillary Clinton postat pe YouTube la sfârşitul lui martie 2007 şi afişat de peste 1 milion de ori a semnalat începutul unei revoluţii de proporţii în industria campaniilor electorale.

“Hillary 1984″ oferă o nouă perspectivă asupra controversatului spot Apple difuzat prima dată în timpul competiţiei Super Bowl din 1984 şi prezintă aceeaşi tânără atletă blondă, care aleargă cu un ciocan spre un ecran unde este vizibilă figura unui Big Brother ameninţător adresându-se discipolilor.

În noul spot, femeia poartă un iPod şi are inscripţionat pe tricou sloganul candidatului său, iar figura de pe ecran, care va fi distrusă în final, îi aparţine lui Hillary Clinton. Reprezentanţii echipei de campanie a lui Barrack Obama cu care Clinton lupta în acel moment pentru obţinerea învestiturii Partidului Democrat în vederea alegerilor prezidenţiale din SUA din 2008, au declarat că nu au autorizat spotul şi nu au nici o legătură cu acesta.

O eră nouă, un nou val în politică

Acest clip marchează începutuui “unei noi ere, unui nou val în politică”, crede Peter Leyden, director al New Politics Institute, organizaţie de cercetare în domeniul ştiinţelor politice şi media, apreciind că acesta reprezintă sfârşitul erei broadcastingului. Simon Rosenberg, preşedintele New Democrat Network, a afirmat că acest clip prezintă “o bravă lume nouă”, în care activiştii din afara structurilor tradiţionale de campanie au puterea de a modifica mesajele electorale, chiar şi cele ale unui candidat la preşedinţie.

Politicienii canadieni şi Google

Situaţia din SUA este asemănătoare unei alte ţări de pe continentul american. Astfel, principalele partide politice din Quebec desfăşurau în aceeaşi perioadă o bătălie dură pe Internet pentru a seduce electoratul foarte divizat pentru alegerile din 26 marite 2008, neezitând să cumpere pe Google “cuvinte-cheie” şi să plătească pentru multiplicarea difuzării unor înregistrări video pe YouTube.

Partidul Liberal din Quebec a cumpărat pe Google numele a sute de candidaţi ai partidelor concurente. Căutând pe Google numele “Andre Boisclair”, liderul Partidului din Quebec, rezultatul era un mesaj privind “lipsa de raţiune” a acestuia, care activat ducea către site-ul Partidului Liberal. Liberalii plăeau o anumită sumă de fiecare dată când un internaut intra pe pagina care conţinea respectivul mesaj, până la epuizarea bugetului alocat acestei strategii de marketing.

Politicienii americani şi YouTube

Un exemplu elocvent al puterii crescânde a Internetului în campaniile electorale în SUA este cazul candidatului democrat John Murtha din Pennsylvania. Un utilizator a postat pe YouTube.com un videoclip care surprindea modul în care Murtha a primit mită de la agenţi FBI, deghizaţi în şeici arabi.

Apariţia videoclipului a zădărnicit şansele lui Murtha de a fi ales candidat al Democraţilor în Pennsylvania. Un alt incident celebru deja îl implică pe George Allen, senatorul republican de Virginia. Acesta este personajul principal al unei înregistrări video în care a numit „macaca“, un membru cu origini amerindiene al staff-ului de campanie al adversarului sau. Allen a pierdut cursa pentru un loc în Senat, în faţa contracandidatului Jim Webb.

Duelul Barack Obama – John McCain

Puctul culminant însă al interacţiunii fulminante dintre politicienii americani şi YouTube a avut loc imediat după ce senatorul de Illinois, Barack Obama şi cel de Arizona, John McCain, au fost numiţi oficial reprezentanţi ai democraţilor şi, respectiv, republicanilor în cursa pentru Casa Albă din noiembrie curent.

Numărul spoturilor electorale plasate de staffurile celor doi a depăşit pragul de 10 în doar o săptămână. Atacurile fiind urmat de contraatacuri, contraatcurile de replici.

Printre acestea:

• Better Off
• Bacckyard
• Never
• Painful
• Hands
• Economics by John McCain
• Embrace
• The One

La acestea se adaugă miile de clipuri video postate de susţinătorii celor două tabere, celebrele Obama Girl şi McCain Girl, sau foarte popularele clipuri Podemos con Obama şi Yes, We Can. Sau, mai nou, reacţiile unor persoane publice referitoare la candidatul republicanilor pentru funcţia de vicepreşedinte, Sarah Palin, făcute publice fie prin înregistrări video, fie prin posturi pe blogurile personale: Matt Damon, Pamela Anderson, Pink, Lindsay Logan, Jessica Alba, Alec Baldwin şi Madonna, cea care l-a catalogat ca fiind fascist pe McCain.

Politica 2.0 made in Romania

Pe picioarele de plai şi gurile de rai ale Internetului românesc am asistat la începutul lui 2008 şi, în mod special, în apropiere de alegerile locale din iunie, la un adevărat boom al invadării onlineului de către suflarea politică.

Că au fost sutele de bloguri apărute peste noapte sau peste zi, că au fost siteurile candidaţilor la primării, întâlniri cu bloggeri, blogurile de black PR, publicitate cumpărată prin Google AdWord-AdSense sau că au fost spoturile electorale penibile care au umplut YouTubeul, politicienii români s-au pătruns cu toţii (sau, mai degrabă, au fost convinşi să se pătrundă) de necesitatea arzândă a unei prezenţe internetosferice consistente.

Acum că, odată consumată convingerea şi pusă în practică, această interacţiune politico-blogosferice a rezultat într-un procent majoritar de eşecuri, exagerări şi renunţări, e partea a doua. Singurul succes major fiind înregistrat de basescu.ro pe vremea când se războia cu cei 322.

În acest sens mi se pare normal că:

Odata cu schimbarea sistemului electoral, viitorii senatori si deputati au inteles ca de acum inainte, trebuie sa isi promoveze propria imagine. Si ca sa ajunga la segmentul de votanti tineri, intre 18 si 35 de ani, multi s-au gandit ca mai eficienta si mai convingatoare decat publicitatea TV ar putea fi publicitatea online. Nu una obisnuita insa. Compania EVOLORE a semnat contracte de peste 300 000 de euro oferind acest gen de promovare clientilor sai.

Mai mult, în săptămâna care se încheie, eşechierul politic a fost clătinat uşor (deşi pentru unii a fost chiar o zguduitură puternică, Mircea Geoană cerând intervenţia Guvernului) de un proiect de decizie a Consiliului Naţional al Audiovizualului conform căruia, pentru prima dată în istoria campaniilor electorale din România, cine aspiră la un post de demnitar şi vrea să-şi facă auzită vocea trebuie să-şi cumpere timpii de antenă în audiovizualul privat.

Respectivul proiect de decizie este o completare a Legii Uninominalului (Legea nr 35/2008, dacă nu greşesc) şi are toate şansele să devină decizie chiar în această marţi, 30 septembrie, aşa cum a declarat unul din membrii CNA, Gelu Trandafir într-un YM interview pe blogul lui Iulian Comănescu.

Aşadar şi prin urmare, o să îmi permit o afirmaţie nostradamică, şi anume că cei de la Evolore vor avea în curând mult mai mulţi clienţi.

[ IMG: www.masternewmedia.org ]

P.S. În contextul celor spuse mai sus, chiar sunt curios ce se va discuta la Conferinţă Internaţională de Marketing şi Comunicare: Politica 2.0 – Cum se câştigă alegerile în era digitală care, din întâmplare, are loc tot marţi, 30 septembrie .