Poezii de Constantin Codreanu: Foamea Fridei
Foamea Fridei
mângâind a câta oară patul în care unghiile pensulei au rămas netăiate
cu picioarele ameţind pe corzi de chitară asmuţind tauri cu matadori de hârtie
picta cu sânge pe diagonală scena unei tăieri de cap personalizată
craniile prindeau viaţă şi beţia avea spectatori
şiroaie de trupuri blestemau arena cu tălpile de ghips
ramele ieşeau din tablouri şi pântecele intra în grâu
pâinea avea gustul putred al ierbii încolţite în nări de seceră
vânătoare mânioasă scutura arcul prin urechile cărnii date la teasc
noaptea scoate gravitaţia în afara legii şi plânge în locul durerii
cu zimţi cuprinzând orizonturi cu retina înfierbântată
pământul se învârte atunci pe broaşte ţestoase în ovulaţie
şi foamea Fridei stoarce viaţa de timp, râmând fântâni de talent Sangria
moartea face cinste cu bebeluşi avortaţi cândva pe nedrept
împărţind lumii voci de bufniţe suferind de insomnia festinului perpetuu
[ IMG: ritzobrian.tripod.com ]
