Azi am luat în mână Jurnal de Chişinău, ediţia de marţi. L-am citit în cel mult 6-7 minute. Mi s-a făcut ruşine instant pentru ziarul lui Val Butnaru care acum e doar director, nu l-am mai văzut să publice editoriale. Un ziar de doi bani care costă însă 2 lei 75, adică vreo 0. 5 RON.

Le luăm pe rând. Cel mai penibil şi inexplicabil mi se pare acel joc prostesc de cuvinte cu numele celor doi editorialişi Petru Bogatu şi Nicoale Negru: “Sărac şi bogat”, respectiv, “alb şi negru”. WTF?!

Nu înţeleg de ce trebuie să bage pe ultima pagină bancuri din alea expirate pe care eu le spuneam atunci când eram în generală. Culmea e că le trântesc aşa copy paste de pe vreun site ieftin de umor .ro cu tot cu greşeli, sau le traduc aiurea din rusă, de exemplu: “Judecătorul întreabă de martor: Eşti căsătorită?…” e, de fapt, “judecătorul întreabă martorul”. Greşeala se datorează unei calchieri prosteşti din rusă “sudia spraşivaert u svidetelea”.

Dacă tot eram pe ultima pagină, nu pot să nu vorbesc de concursul Miss Jurnal, o variantă soft a modei dâmboviţene cu “Fata de la pagina 3 (5)” sau “Fata de la meteo”, cum mai sunt alea pe la Can Can, Click şi Libertatea.

Anunţul e simplu şi absolut special. Citez: “Eşti frumoasă şi inteligentă? Nu ezita să participi la concursul “Miss Jurnal”. Pentru aceasta trimite pe adresa redacţiei o poză recentă şi un motto care să-ţi testeze inteligenţa şi aşteaptă. La sfârşitul fiecărei luni …” bla-bla-bla neintresant. Nu mai puteam de râs, deci, iată noua metoda de a testa inteligenţa unei persoane, fără niciun test IQ, doar un motto, nimic mai mult.

Vreţi să ştiţi care e motto-ul fetei de azi, Irina Boboc, din satul Mărăndeni care arată ca o asistentă medicală de la ţară după ce a muls două vaci şi a rânit la porci, dar a reuşit să îşi facă manichiura? Iată-l: “Poţi dori ceva atât de chinuitor şi de tare, încât împlinindu-se să nu te mai bucuri, te-a costat prea mult suflet”. Ia ziceţi, isnt’s she a fachin’ genius?

Mai găsesc în ziar un horoscop pe azi, nişte anunţuri matrimonale plictisitoare şi istorisiri adunate în Jurnalul Lidiei, secţiune aparte în ziar, nimic altceva decât nişte texte preluate şi adaptate din revistele de mâna a patra fie ruseşti, fie româneşti, gen Liza sau Ioana.

Editorialele lui Bogatu şi Negru sunt şi ele scrise a lehamite. Unul aberează cu ideea că nu trebuie să se unească partidele din opoziţie, ci alegătorii lor, încheind triumfător cu “Să cadă comunismul! Să plece Voronin!” Nene Bogatule, trezeşte-te omule, nu mai suntem în 1989 în Piaţa Marii Adunări Naţionale, nici în 2004 în Orăşelul Libertăţii, lasă sloganele. Nu mai eşti nici la Ţara, nici la Flux, iar ideea matale genială cu unirea alegătorilor a fost deja pusă în practică la alegerile pentru primăria Chişinăului.

La rândul său, Negru vorbeşte de un rus plecat din Moldova, care recunoaşte că moldovenii au avut dreptul să fie naţionalişti, deşi Negru spune că noi nu am fost bla-bla-bla. S-au rămolit şi ăştia doi. Mi-e dor de un articol semnat de Constantin Cheianu.

Mai dau de un interviu cu Constantin Rotaru, cel retras din CCA după târăşenia cu cedarea licenţei TVR1 celor de la 2 PLUS şi acordarea de frecvenţe fără număr fără număr celor de la NIT. 3 întrebări în cruce, nimic esenţial.

Pe aceeaşi pagină cu interviul lui Rotaru este şi un articol despre un personaj demn de Catch me if you can. Tipul a stat în închisoare, a evadat şi-a schimbat identitatea. Dar, după câţiva ani iar o comite şi este băgat la zdup, deja cu noile acte. Totuşi, brava justiţie republicomolodveană i-a venit de hac acestui Leonardo di Caprio mioritic şi i-a descoperit vechea identitate.

Subiectul e destul de Ok, mi-a plăcut mai mult însă limbajul folosit de autoarea articolului: “X a fost săltat de forţele de ordine”, doi ani de “răcoare”, şi the best of the best: “Angajaţii DIP şi-au dat seama că ceva nu este curat la mijloc au redepănat ghemul şi au descoperit şmecheria”. Diferenţa între felul de a scrie a acestei “jurnaliste” şi felul în care vorbeşte vecinul meu care dă cu sapa vara şi bea de stinge iarna e zero. Huooo!

Mai aveţi o pagină cu sport, boring, una cu VIP-uri, muzică şi bârfe în care se face un sondaj cu posibilul câştigător al Euroviosion-ului din Moldova, culmea e că niciunul din cei intervievaţi nu a dat vreun nume, mai ales că nu au ascultat măcar toate piesele. În acest caz, dacă tot nu ai nicio informaţie de dat, se anulează publicarea materialului, nu, ăştia l-au dat, aşa, de umplutură.

Cireaşa de pe tort vine sub forma unei imagini inserate în articolul “În Canada intelectualii sunt foarte bine plătiţi”. Cacofonia de mediC Canadian nu e nimic în comparaţia cu imaginea respectivă luată aleatoriu de pe Internet. Ia check out computerul de mai jos:

Nu critic de dragul criticatului, mai ales că e ziar de limbă română în Republica Moldova, ceea ce e un efort considerabil (chiar dacă primesc fonduri cu duiumul de la guvernul român). Critic pentru că îmi pasă, ca să nu spun că m-am enervat . Am văzut că şi Mircea Badea vorbea azi la “În gura presei” de titlul din Gazeta Sporturilor cu Victor Piţurcă pe prima pagine: “Tăciune”. Mi se rupe sincer, oricum nu o să înţeleg niciodată cum un site al unui ziar de sport în care se scriu pagini întregi cu ce-l doare pe Lobonţ, unde a mai dormit Bănel Nicoliţă, ce prostii a mai declarat Gigi Becali poate fi cel mai accesat site. NU ÎNŢELEG!

Dar asta mai treacă meargă, partea şi mai stupidă pentru mine e că cele mai accesate bloguri sunt blogsport.ro, tolo.ro şi andreivochin.ro Măcar de ar fi nişte bloguri cu p0rn0, sau blog cu premii online pentru fiecare al zecelea cititor, asta ar fi o explicaţie pe care aş accepta-o. Adică, citeşti ca boul un ziar de sport şi după aia tot pe un blog de sport te duci?

High norock, mă duc să mă piş de nervi , de unde am început şi unde am ajuns, I need a topic assistant. Anyone?

Post din 05.02.2008