Mi s-a făcut dor de Constantin Codreanu poetul…

M-a apucat dorul de zilele în care în loc de blogging scriam poezii. Petreceam o groază de timp pe poezie.ro scriind, citind şi, mai ales, comentând. Beautiful times those were. În lipsă de noi texte, o să îmi aduc aminte de cele de atunci.

Dragoste cu ciorapi

Revin la tine supărat
cu dragostea într-un picior
îmi dai ciorapi de schimb
şi-mi tragi obrajii din curea,
mi-e foame,
culegem mălai din mămăligă
şi stingem lumina în frigider,
cât de cald mi-e la tine în palme, îţi spun,
dar tu nu mă auzi, tu nu ai când,
“Lasă asta, acum trebuie să îmbrăcăm feţele pe dosul limbilor
şi să stropim cu măşti transpiraţia
urzind venele în iţe de război ritmat” -

până la un nou armistiţiu
inima mea e cât gura ta de încăpătoare atunci când taci fără mine
şi de aceea te fac altar
şi îţi scot daruri prin uşile împărăteşti de ciudă,
iar când pleci din tine încăpăţânată
scot masca şi mă rog cu ciorapul tras peste gură.

   

Tu cum comentezi? Lasă un comentariu după bip!

    IMPORTANT: Să nu vă fie cu bănat, dar apariţia comentariului Dvs. extrem de     pertinent ar putea fi întarziată de sistemul de cache.