M-am declarat surprins să constat că miticismul specific bucureşteanului de rând este o maladie cu acoperire internaţională. Altfel, cum naiba să îţi explici acea paranoia legată de descoperirea de noi falsuri la ceremonia de deschidere a Jocurilor Olimpice de la Beijing? 3 până acum – 1. cu focurile de artificii. 2. cu playback. 3. cu copiii necorespunzători din punct de vedere etnic.

Sunt sigur acum că principalul motiv pentru care unii îşi vor încorda simţurile colaboratoare întru ale consumului de informaţie audio-video în cazul ceremoniei de închidere a Jocurilor Olimpice de la Beijing de pe 24 august va fi, desigur, depistarea unor noi falsuri. Ca să scoată şi ei ceva senzaţional, pentru că dacă spui simplu că totul a fost extraordinar de bine organizat şi foarte frumos, rişti să îţi atragi un nor greu şi puturos de plictis.

Şi că tot vorbeam de Olimpiadă şi falsuri, am văzut astăzi în Cora o carte mai mult decât oportună pentru femenologii de doi bani în ale depistării de miraje audio-video, cu precizarea că în cartea respectivă, Olimpia în exil, scrisă de Traian Ungureanu şi apărută la Humanitas, vorbim de mici-mari inexactităţi simbolitico-istorice legate de tot ceea ce înseamnă spirit olimpic.

Autorul trece miturile legate de olimpiadă printr-o subtilă sită a demitizării. De exemplu, faimosul spirit olimpic încununat în poveşti despre pace şi armonie între oameni nu se prea pupă cu anumite probe sportive de la începutuir, de exemplu unul dintre procedeele favorite ale pugilistului din 500 înainte de Cristos era “lovitura cu degetele întinse care, corect aplicată, perfora abdomenul adversarului?”

Apoi, „flacăra olimpică“ nu are nicio legătură cu vechea eliadă. Ea este o invenţie recentă care n-a existat nici la Olimpia şi nici la cele 10 olimpiade moderne care au precedat ediţia din 1936, fiind pentru prima oară introdusă ca simbol al Jocurilor Olimpice de ministrul Propagandei Publice al celui de-al Treilea Reich, Paul Joseph Goebbels. Curios e faptul că traseul primei torţe olimpice a coincis cu traseul invaziilor trupelor hitlerist în Europa.

Şi, lovitura de graţie, e faptul că maratonul, deşi acoperit istoric, nu a existat ca probă olimpică decât până la reînvierea Jocurilor Olimpice la sfârşitul secolulului XIX.

Revenind la falsurile de la ceremonia de închidere a Jocurilor Olimpice de la Beijing, câte credeţi că vor fi descoperite? 1, 2, 3? Cine dă mai mult?

P.S. Nişte poze interesante aici: Fake Olympic Games