Pentru afaceri care se bazează parţial sau în totalitate pe online, se pare că trei sunt cuvintele care formează bazele unei existenţe internautice de succes: Search Engine Optimization.

În mod normal, motoarele de căutare la care se face referire în acest caz sunt: Google, Yahoo şi MSN. Cele trei motoare de căutare au devenit, practic, sinonime pentru a căuta, astfel încât lexemul Google a intrat în vocabularul engez ca a căuta informaţie.

În realitate însă, dincolo de această Sfântă Treime a Căutărilor există alte sute de motoare de căutare pe care unii dintre noi le ignoră, alegând să se concentreze doar asupra celor mai populare motoare de căutare pentru strategia noastră de dezvoltare ca bloggeri sau administratori de siteuri ce suntem. Astfel, trecem cu vederea cam 30% din miliardele de căutări online care au loc în fiecare zi.

Deşi nu e cel mai vechi motor de căutare pe Internet, Google deţine supremaţia în acest domeniu. Primul index Google din 1998 număra deja 26 de milioane de pagini, iar în 2000, indexul Google a ajuns la numărul simbolic de un miliard. Mai mult, recent, pe blogul oficial Google a fost făcut public faptul că sistemele care se ocupă de procesarea linkurilor pe Internet au ajuns la nivelul impresionant de 1 trilion URL-url unice – Official Google Blog, “We knew the web was big…”.

Totuşi, neglijarea unor surse de „căutări” alternative ca A. motoarele de nişă, B. motoarele de meta-căutări şi C. motoarele bazate pe factoul uman ar fi o greşeală.

A. Motoarele de nişă îşi bazează căutările pe un domeniu anume, ca de exemplu bloguri sau articole. B. motoarele de meta-căutări (DogPile, Widow) compilează rezultate de pe mai multe motoare de căutare. Şi, în cele din urmă, C. motoarele bazate pe factoul uman (Mahalo, DMOZ) sunt compuse din pagini cu directoare cu linkuri şi informaţii generale, adunate de internauţi aflaţi în căutare de conţinut relevant.

Aceste motoare de căutare alternative au, de obicei, un Page Rank destul de mare, ceea ce le oferă credibilitatea necesară şi o relevanţă pe măsură. Totuşi, nu trebuie să trecem cu vederea faptul că unii „căutători” de pe Internet nu vor să folosească Google din cauza unor convingeri personale sau politice, sau, de ce nu, teribilist-unicizante.

Din cauza popularităţii, Google poate fi peceput (incorect) ca deţinând monopolul pe piaţa motoarelor de căutare. Această percepţie, combinată cu opoziţia unei „lumi corporatiste” în expansiune, alungă nişte potenţiali consumatori de bloguri în cazul în care alegem să ne concentrăm doar pe Google sau alte mari motoare de căutare.

Parte a SEO, utilizarea cuvintelor-cheie este una din cele mai eficiente metode de atragere a vizitatorilor. Anreprenorii online investesc bani şi timp pentru analiza de cuvinte-cheie, densitatea acestora şi efectele pe care cuvintele-cheie le au asupra felului în care un site apare în lista rezultatelor de căutări pentru un cuvânt-cheie anume. Partea proastă însă, în tot acest proces de cuantificare şi monitorizare, este că acesta nu doar consumă resurse consistente, ci că, după o anumită perioadă de relativ succes, statisticile revin la datele iniţiale.

Vizitatorii obosesc să vadă articole umplute cu cuvinte-cheie, iar când acestea apar în varianta bolduită în fiecare articol, aşa cum e cazul lui Blogatu Drogatu, de exemplu, efectul pentru cititorii cu scaun la cap e total invers. Sau greşesc?

Totuşi, efectele benefice de scurtă durată ale unei camapnii SEO bazată pe cuvinte-cheie sunt indubitabile. Ne-a demonstrat-o de curând, Marius Tudor, cel mai mişto tip din România, cu ocazia concursului organizat de Cabral.

Tactiticile SEO devin însă enervante prin suprasaturaţia lor şi alungă în loc să atragă vizitatori. Dacă un blog începe să existe doar pentru „căutători”, iar aceştia ajung să citească un post datorită unui conţinut care abundă în cuvinte-cheie bolduite, atunci sunt foarte puţine şanse ca vizitatorul în cauză să se transforme într-un returning visitor.

Un alt moment care merită atenţia noastră sunt spiderii sau „boţii” ce cutreieră Internetul în căutare de pagini relevante pentru rezultate de “căutări”. Performanţa acestor “boţi” este departe de a fi optimă, pentru că aceştia pot acoperi doar o parte a Internetului. De exemplu, Wikipedia zice că nici un motor de căutare nu poate acoperi mai mult de 16% din net!

În plus, spiderii au o cantitate imensă de căutări de acoperit, ceea ce face procesul de crawling destul de lent. Astfel încât, pâna ca boţii să termine crawlingul, informaţia colectată poate fi deja învechită – paginile şi linkurile fie sunt şterse, fie sunt modificate/completate cu noi informaţii (aşa cum e de multe ori cazul pe INconstantIN.ro). Prin urmare, spiderii nu sunt deloc un mijloc perfect de colectare de rezultante relevante cu ajutorul unui motor de căutare.

Căutatul cu un singur motor consumă timp şi nu este deloc eficient. Aici intervin motoarele de meta-căutări. Aşa cum spuneam şi mai sus, moroarele de meta-căutări compilează rezultatele de pe mai multe motoare.

Dintre acestea, dogpile.com este, probabil, cel mai cunoscut. Problema cu dogpile.com este că acesta oferă pentru o căutare o sumă a top 10 rezultate de pe cele mai mari trei motoare de căutare. Lucru care rezultă într-o mulţime de rezultate sponsorizate, urmate de un mix de rezultate “normale” şi alte rezultate sponsorizate. Aşa că, e mai bine să evităm dogpile.com.

Prin comparaţie, widow.com foloseşte un alt tip de equaţie care alege dintre rezultatele obţinute în urma căutării şi stabileşte o ierarhie cu cele mai relevante linkuri.

Folosirea motoarelor de meta-căutare economiseşte timp şi este eficientă la capitolul cost pentru antreprenorii online, mai ales atunci când vine vorba de ierarhizarea anumitor cuvinte-cheie.

Mai mult, dacă reuşim să obţinem o poziţie bună în motoarele de meta-căutare şi în motoarele de căutare de nişă, avem mai multe şanse ca să atragem apriximativ 30 de procente din “căutătorii” care nu recurg la serviciile Marii Treimi a Căutărilor.

[ IMG: www.fundromeda.com ]