Alegerile prezidenţiale din acest an din Statele Unite sunt marcate de „unicitatea” preşedintelui care se va instala la Casa Albă la sfârşitul celor două mandate ale lui George W. Bush.

Dacă americanii îl votează în noiembrie pe senatorul republican de Arizona, John McCain, SUA vor fi conduse de cel mai în vârstă preşedinte din istoria acestei ţări. Dacă majoritatea electoratului american îl va prefera pe Barack Obama, senatorul democrat de Illinois, vom fi martorii unui prim preşedinte afroamerican al Statelor Unite.

Lupta dintre cei doi candidaţi a înregistrat în ultimul timp şi uşoare lovituri sub centură, deşi, ştim cu toţii cât de „uşoare” sunt loviturile respective. Cele mai importante ar fi 1. scandalul cu apariţia în The New York Times a unei caricaturi la adresa lui Obama pe care îl prezenta ca musulman; 2. exploatarea la maxim de către staful candidatului democrat a unei interviu nefericit al lui McCain pentru acelaşi The New York Times în care candidatul republican recunoştea, senil senin, că nu prea navighează pe Internet şi nu ştie cum să folosească emailul, preferând pentru comunicare telefonul mobil.

O să trec peste episodul cu tonomatizarea de la The New York Times, oprindu-mă asupra analfabetismului interanautic al senatorului democrat de Arizona. Aşa cum spuneam la început, în cazul unei victorii, John McCain, 71, va fi „cel mai bătrân” preşedinte al SUA. Deşi vârsta înaintată ar putea fi considerată, eronat, o precondiţie pentru nişte înţelepciune patriarhală, declaraţiile recente ale lui McCain cu referire la lipsa sa de interes pentru Internet, dar mai ales, neştiinţa utilizării unor aplicaţii elementare, precum emailul, au dat apă la moară democraţilor care nu au ezitat să vorbească despre „un candidat expirat” al republicanilor.

Cu 25 de ani mai în vârstă decât Barack Obama, cel care a investit sume importante (3.6 mil de dolari) şi a exploatat la maxim beneficiile unei campanii online încă din timpul alegerilor primare din interiorul partidului democrat, John McCain a stârnit un val de indignare în rândul tehnofililor americani. Lipsa de cunoştinţe elementare legate de Internet ale acestuia au fost ironizate în cadrul Personal Democracy Forum de la începutul lui iulie curent atunci când s-a dezbătut importanţa interacţiunii dintre online şi politică.

Tracy Russo, director adjunct al departamentului de comunicare online din echipa lui John Edwards, fostul contracandidat al lui Barack Obama, remarcă printr-o serie de întrebări retorice într-un post pe blogul Personal Democracy Forum: “Cum să conduci un popor spre progres atunci când eşte înţepenit în trecut. Cum să inspiri, să elevezi şi să îţi imaginezi măreţia viitorului atunci când nu înţelegi lumea prin care trebuie să navigăm pentru a ajunge acolo?”

Da, suntem cu toţii perfect conştienţi de faptul că un preşedinte nu trebuie să stea să îşi verifice groaza de mesaje din inbox, sau să îşi scrie singur posturile pe blog. Există o mulţime de aşa-zişi consilieri pentru asta. Totuşi, nu pot să nu îi dau dreptate lui Russo.

Americanii, obsedaţi de democraţia lor frumos mirositoare, tind să vadă în cei care îi reprezintă politic persoane care nu sunt nici elitiste nici deconectate de la realitatea ce îi înconjoară. Ei vor ca reprezentanţii lor să „trăiască viaţa normală a americanului de rând”, deşi sunt conştienţi de faptul că privilegiile sau comodităţile care vin cu statul de senator, congresman sau preşedinte anulează din start acest principiu, totuşi, importantă e percepţia societăţii şi mesajul transmis de reprezentant.

Exact acelaşi lucru îl remarca recent şi Jamal Simmons, un strateg democrat având legături strânse cu stafful lui Obama, care declarase pentru The Daily Telegraph că interviul lui McCain pentru The New York Times de care am vorbit mai sus îi va dăuna serios candidatului republican la preşedinţia SUA. “Votanţii îşi doresc un candidat care să fie în pas cu felul în care ei trăiesc, cu necesităţile şi dorinţele lor, cu problemele pe care le au. McCain este un erou pentru ce a făcut acum 35 de ani (fiind pilot al forţelor navale americane, acesta a fost luat prizonier după ce avionul său se prăbuşise deasupra Vietnamului, petrecând în captivitate 5 ani), dar asta nu face din el preşedintele amerincanilor de astăzi, pentru că McCain apare ca fiind deconectat în multe privinţe de americanul secolului XXI”.

Scriam nu demult că înainte ca Google să cumpere YouTube, politica fără televizor părea la fel de imposibilă ca şi alegerile fără electorat. Acum, un nou sistem politic, mânat de mediul interactiv online şi nu cel audiovizual a apărut la orizont. “Era Conectată” se bazează pe deplasarea puterii dinspre instituţii înspre indivizi. Abilitatea de a comunica de la individ la individ este acum în mâinile celor care ştiu să utlizeze eficient puterea dată de new media şi instrumentele mediilor sociale de genul YouTube, MySpace şi FaceBook.

Totuşi, pe lângă campania din jurul unui candidat, important este şi mesajul colateral servit de candidatul respectiv. Stafful lui John McCain a alocat destul timp şi resurse laturii Web 2.0 a campaniei electorale a candidatului republican, dar se pare că acest lucru nu e suficient. Între un Obama cu o prezenţă impresionantă pe Internet şi cu poze în care apare cu un BlackBerry în mână şi un McCain care declară că deşi mai citeşte din când în când un blog (inclusiv cel al fiicei sale, Meghan), nu este interesat în a-şi face unul, un McCain care recunoaşte că pentru a naviga pe Internet cere ajutorul consilierilor Brooke Buchanan şi Mark Salter pare bătrân nu doar din cauza vârstei sale onorabile, dar şi din cauza acestei atitudini faţă de religia mileniului 3 – Internetul.