„Mişu”, mi-a zis el scurt întinzând mâna dreaptă după ce mutase ţigara în stânga. „Hai să mergem!” adăugă, examinându-mă cu ochiul său „bine format”. Era fotoreporter pentru o agenţie de presă de doi lei – Prompt Media, ai căror deţinători l-au obligat, graţie unei intervenţii providenţiale, să-mi arate un hotel ieftin de prin zona de centru a Bucureştiului.

Ajunşi într-o staţie RATB, mă îndreptasem spre ghişeu să cumpăr bilet. „Ce ai, dle, în primul rând e duminică, în al doilea rând e trecut de două şi apoi, eu ţi-i cunosc deja la faţă pe toţi hingherii ăştia. Stai liniştit!” Am găsit hotelul „Carpaţi”. M-am cazat cu 600.000 de lei. Era octombrie 2004.

Mişu mi-a propus să îmi arate câte ceva din locurile frumoase ale Bucureştiului. Am acceptat voios. Aveam să regret însă imediat după. Sightseeingul meu dâmboviţean s-a rezumat exclusiv la un monolog despre Ceaşcă, Revoluţie, Iliescu, mineri şi tot ce a urmat, detalii înşiruite într-o incursiune istorică presărată cu „ţară de căcat” şi „futu-i în gură de securişti”.

Reveniţi aproape de hotel, l-am invitat la o bere pentru a pune capăt unei datorii morale induse de amabilitatea semiforţată a omului de a petrece cu mine câteva ore din acea zi. Am mers într-o cafenea unde mi-a destăinuit gânditor, învăluit de fumul gros al ţigărilor prinse într-un maraton inhalator, că el ar putea pleca din România. Ar avea unde, în Canada, la o soră, emigrată în 92. Dar nu va pleca, pentru că “acolo e prea bine ca să mă simt şi eu bine, dacă înţelegi ce vreau să zic”.

…..

Ziceam alaltăieri, în ziua celui de-ai doilea tur al alegerilor locale, că mi-e silă de cei care stau acasă şi o fac pe deştepţii, “las’ că ştim noi” şi “de ce să votez că nu am cu cine vota”, ca apoi să se plângă pe la colţuri vărsându-şi frustrările existenţiale pe “ăi de sus”. Culmea e că aceşti impotenţi volitivi sunt aceeaşi care au tot repetat cu un surâs sofistic în colţul gurii că “se fac ăia de ruşine la Euro 2008, hai, bă, veniţi acasă”.

De ieri până azi blogosfera s-a umplut cu posturi în care se demonstrează aproape logic “cum ar fi trebuit să jucăm”, posturi cu “am zis eu că nu ieşim din grupă”, sau “să ne fie ruşine”. De cealaltă parte a fost presa care vorbea, patetic oarecum, despre “victoriile istorice în meciurile cu Franţa şi Italia, vicecampioana şi, respectiva, campioana mondială”. Alţii se jurau pe statutul lor de personaj public: a fost blat (chiar dacă a stat Michel Platini la meciul dintre Olanda şi România şi nu a mers la cel cu Franţa, nu prea cred în poveşti de genul ăsta). “Olanda s-a predat, dar noi nu am fost în stare nici măcar să marcăm”.

Adevărul, ca întotdeauna, e undeva la mijloc. După 8 ani am ajuns la un turneu final, dar nu am fost în stare să batem nişte echipe departe de a fi în zilele lor bune. Totuşi, echipele respective nu erau Grecia, Suedia, sau Rusia, erau Italia şi Franţa. Toţi suntem de acord, Marius Niculae nu avea ce căuta la Euro 2008, este evident. În rest, nu cred că îşi permite cineva să îi reproşeze ceva lui Piţurcă sau aceluiaşi Mutu. Mai degrabă nu ar trebuie să îşi permită, dar, dacă tot suntem români, de ce să nu o facem pe cârcotaşii, pe miticii, pe Mişii. Au apărut bancuri şi glume elaborate despre penibilii jucători ai României, iar nemulţumirea generală cred că ar fi avut acelaşi grad de intensitate şi dacă România ar fi acces în sferturile de finală.

Concluzia e simplă, românu’ se pricepe la fotbal şi politică, două elemente care sunt de fapt o dihotomie a unei metoniimii descifrabilă în: românu’ se pricepe la tot. Nu înţeleg de ce ne mai miră popularitatea tabloidelor gen Libertatea şi Can-Can, nişte mass media unde românu’ găseşte lucruri de care să râdă într-un cadru fin de cârcoteli colective, inclusiv de fata de la pagina 5 despre care spune sus şi tare că are ţâţele lăsate şi e crăcănată, dar căreia i-ar trage-o cu o mult preaumilă recunoştinţă.

…..

“Noi să fim sănătoşi, să avem bani de o bere, nişte mici şi ţigări, că proşti nu suntem deloc”, mi-a zis Mişu la despărţire, strângându-mi mâna cu degetele lui îngălbenite de tutunul ieftin.

Hai, România!