Am fost iarăşi în Piaţa Revoluţiei după remiza de marţi, sperând din tot sufletul la o victorie a României în meciul cu Italia. De data asta totul a fost mult mai spectaculos, inclusiv preţul unei doze de Bergenbier care de marţi până vineri a crescut de la 35 de mii la 40 .

Meciul a fost trăit mult mai intens, poate şi datorită victoriei impresionante a olandezilor în faţa italienilor care a adăugat câteva grame de speranţă în plus celor “22 de milioane de români în galben”.

Mi-a plăcut gestul celor de la Libertatea care au împărţit fluturaşi în “FRF Village” cu imnul naţional, fluturaşi pe care unii le-au şi folosit, aşa cum se vede în una din poze.

Entuziasmul câtorva suporteri la golul lui Mutu a fost atât de mare încât s-a aruncat cu bere în sus şi pe lateral, inclusiv în ochiul meu. Ca rezultat, clipul video din acest post are la un anumit moment şi o dovadă a stângăciei provocate de orbirea mea temporară. Dacă tot vorbeam săptămâna aceasta de senzaţii tari, a fost bună şi asta cu berea în ochi.

Nu o să înţeleg niciodată bucuria unor oameni la obţinerea unei lovituri de la 11 metri. Şi ieri toţi săreau în sus de parcă Mutu ar fi marcat deja, iar mutrele acrite de după mi-au confirmat felul meu plin de înţelepciune de a trata “pinalti-urile” .

Cea mai tare fază s-a petrecut la ieşirea din metrou la Păcii acolo unde pe scara rulantă am auzit un dialog purtat de 2 ţaţe cu mutre de femei de serviciu:

- Auzi, fată, cum s-a terminat până la urmă?

- Păi, unu unu că a ratat prostu’ de Mutu un penalti.

- Ei, na, acum ce să-i faci, nu ai auzit că are de dat douşpe milioane, sărmanu’…

Unde nu te întorci, peste tot e Euro 2008. Mă întreb dacă va fi la fel atunci când România va veni acasă (sper să fie cât de târziu posibil).