Vroiam să scriu şi eu ceva despre impactul televiziunilor în campania electorală pentru alegerile locale din acest an, dar am zis că o fac atunci când ajung acasă, la ţară, în lumea dial-up, fără stat pe Messenger şi alte nebunii. Dar s-au găsit unii mai “concentrabili” din fire decât mine:

Alegerile locale au spulberat mitul “daca nu esti pe sticla, nu existi”, conform caruia politicienii au noroc in viata si succese in cariera numai daca primesc binecuvantarea catodica a televiziunilor, in special a celor nationale. “Analistii”, sau clasa mediatica, cum li se spune prin Franta sau aiurea, au ramas extrem de deza­magiti dupa locale. Emisiunile lor politico-electorale au avut audiente cam pe la genunchiul broastei. De exemplu, un episod din “Clanul Spranceana” a avut o audienta uriasa, de peste doua milioane telespectatori, cam de zece ori mai mult decat duelul Blaga-Oprescu, in direct la aceeasi ora. Mai rau, telespectatorii emisiunilor politice, cati au mai ramas, au votat cu totul altceva decat au promovat televiziunile.

[ Link - Ziua ]

Articolul e ok, deşi eu aş fi încercat să aduc mai multe exemple şi l-aş fi extins înspre zona comparaţiei cu influenţa mediilor din online, exemplificând cu explozia de bloguri, dar şi cu penibilul Radu Mazăre cu add-urile pentur Facebook şi Hi5 .

Concluzia însă e evidentă, televiziunile scad din importanţă, iar multă lume care a prins acest lucru s-a orientat către mediile web 2.0 acolo unde, aşa cum se spunea şi la Idea Forum, banii cheltuiţi pentru nişte campanii sunt cu mult mai “explicabili” decât aceeaşi bani băgaţi în spoturi de câteva minute pentru radio şi TV.