Leapşă de la Dan Dumitrescu
Mă bucur că Dan Dumitrescu, aşa cum a promis şi la întâlnirea de luni din Club A, se ţine de cuvânt şi lansează o leapşă, dacă tot i s-a reproşat că “de ce Sebastian Bodu a făcut-o şi el nu”:)!
Subiectul lepşei respective e “Logomahii în dialog” (logomahie e livrescul pentru dezbatere, dispută). Dan face referire la emisiunea de care am vorbit în repetate rânduri pe acest blog, Meciul Serii, de pe Realitatea TV. Sunt perfect de acord cu Dan când spune
Mă uit la Realitatea Tv şi suspin. Aş vrea să fiu şi eu acolo, dar nu se poate… Nu mă apuc să spun încă o dată de ce şi cum. Şi văd că are loc o emisiune stupidă. O chestie cu un ring de box, cu catindaţi blazaţi şi cu moderatori îmbrăcaţi precum chelnerii. A, şi multe zbierăte. Şi atunci îi văd pe susţinătorii lui Blaga că au pe tricouri imprimat un bulldog. Şi mă gândesc la o discuţie cu prietenii despre logomahiile din politica românească. Din nefericire, acum îmi amintesc doar de „bulldogul Blaga” , „blatul” lui Băsescu şi „butoanele” lui Becali.
Am avut exact acelaşi sentiment când l-am văzut pe Prelipceanu cu papion. Arăta absolut penibil. Un Tatulici vizibil deranjat de rolul de clown-dirijor. Mă bucur că a scăpat Andrei Gheorghe de un asemenea auto-supliciu. Acea atmosferă de “competiţie” din platou îmi aducea aminte de râsetele artificiale de la porcăriile de emisiuni de pe Antena 1 cu Dan Negru and Co., sau de serialele ieftine de comedie de pe Prima TV, Pro TV şi restul. Nu am mai rezistat şi m-am uitat la Eurovision 
.
Acum, nu prea am înţeles exact ce ar vrea Dan Dumitrescu să audă lansând această leapşă. Exemple de alte emisiuni debordând de dezbateri sterile cu faţadă de implicaţii electorale cruciale? Sau…?
Aş avea mai degrabă un contraexemplu: mi s-au părut a fi ok dezabterile de pe TVR1 cu un moderator ok, limită de timp, fără niciun bâlci ţintind audienţe.
Cu promisiunea unui Update ulterior în cazul clarificării adiacente, las acest post deschis…
Loading ...
Constantin,buna,si mersi pentru sfaturile utile,un sfat pentru cei ce v-or sa depuna dosarul in Suceava,usor,repede,vama cansativa.Azi l-am depus,cele 3 declaratii ...
Da, de genu'. Foarte faine multe dintre ele.
Ai putea realiza colaje si pe un fond muzical adecvat sa le ...
Ceva de genul celor de aici? :) 
Să râd sau să plâng? =)))))))))))))))))))) 
am vrut sa bag si eu trei kopeici ale mele, dar imi spune blogul asta al tau ca ma repet ...
Comentariu scris de Dan pe 21 Mai 2008:
Logomahiile sunt cuvinte si sintagme proprii, pe care o parte beligeranta in razboi reuseste sa le impuna adversarilor, determinandu-i sa le foloseasca in mod curent. Eu stiu de bulldogul, blatul si butoanele. Tu?
Like sau Dislike:
0 
0
Comentariu scris de INconstantIN pe 21 Mai 2008:
Dan, cred că avem descifrări diferite ale termenului. Din ce văd eu pe dexonline.ro în română şi hyperdictionary.com în engleză, logomahia e, totuşi, o polemică.
Like sau Dislike:
0 
0
Comentariu scris de Dan Dumitrescu pe 21 Mai 2008:
Din punct de vedere formal, ai dreptate când vorbeşti despre logomahie. Şi e vina mea că nu m-am explicat mai bine.
Am citit cartea lui Vladimir Volkoff, „Tratat de dezinformare” (de, mă pregăteam pentru campania electorală). Acolo, logomahia ca termen apare într-un cu totul alt context. Ea este acea expresie sau sintagmă pe care o parte beligerantă reuşeşte să o impună adversarului, iar acesta să o utilizeze curent. Cu alte cuvinte, este acea practică de comunicare în care cineva reuşeşte să lanseze o sintagmă, care apoi este preluată şi folosită de adversarul militar/ideologic/politic. Eu în sensul ăsta mă refeream la logomahie.
Volkoff identifica o logomahie celebră în chiar termenul de „dezinformare”. Acesta era un cuvânt rusesc, care desemna în dicţionarele tehnice ale Uniunii Sovietice anilor ‘50 tocmai „acele practici ale imperialismului capitalist de a distruge democraţiile populare”. Americanii au folosit o perioadă termenul ca atare, interpretându-l etimologic. Când şi-au dat seama de ce se întâmplase, la mijlocul următorului deceniu, au început să folosească alt termen, acela de „disinformation”. Acesta venea din grecescul „dys”, care înseamnă greşit, nereuşit şi „information”.
Recomand din suflet cartea lui Volkoff, în ediţie nouă la librăriile din centru. librarie.net/carti/2...
Like sau Dislike:
0 
0
Comentariu scris de INconstantIN pe 21 Mai 2008:
Am făcut la un moment dat, în cadrul unui curs de Sociologie cu un domn’ de la Universite Libre de Bruxelles şi un minicurs de manipulare. Cu adevărat fantastice metodele şi tehnicile cu care ajungi să te trezeşti manipulat, este o adevărată artă, recunosc.
Acum înţeleg perfect sensul lepşei tale şi mă întreb dacă din cele 3 exemple enunţate de tine, cel cu “blatul” nu s-ar preta unei definiţii de intoxicare şi nu “logomahie”.
Like sau Dislike:
0 
0
Comentariu scris de Dan Dumitrescu pe 22 Mai 2008:
Nu neapărat. Căci nu e intoxicare, e dezinformare. Intoxicarea presupune crearea unui haos, dezinformarea presupune crearea unui anumit comportament al adversarilor ori, Băsescu vroia să le impună ălora ideea că sunt blaturi şi ăştia să se comporte în consecinţă, nu să creeze haos. De aia a şi ieşit apoi să spună mai multe despre blat, de-aia a şi ieşit să-l absolve pe Blaga.
Like sau Dislike:
0 
0
Comentariu scris de INconstantIN pe 22 Mai 2008:
Iarăşi nu îţi dau dreptate, Dan, pentru că din câte ştiu eu, intoxicarea presupune o dezinfomare pentru a pregăti publicul ţintă pentru o receptare în masă a propagandei, sau, derutare prin difuzare de informaţii false. (DEX-ul îmi dă dreptate:))
Or, în cazul cu blatul, cei de la PD-L au făcut exact acest lucru: au transmis informaţii false pentru ca apoi să poată manipula în voie receptorii informaţiei respective.
Like sau Dislike:
0 
0
Comentariu scris de Dan Dumitrescu pe 23 Mai 2008:
Avem din nou referenţiale diferite. Ceea ce înţelegi tu prin manipulare e, de fapt, dezinformare. Dezinformarea presupune o adversitate între cel care dezinformează şi ţinta dezinformării.
Manipularea presupune ca ţinta ei să nu fie conştientă de interesele celui care manipulează. De aceea manipularea se face de către persoane persuasive (dec, cu care nu te afli în incompatibilitate paradigmatică; ei sunt capabili să te convingă să acţionezi într-un anumit fel tocmai pentru că nu îi percepi neapărat ca adversari).
Pe când, dezinformarea presupune ca adversarul (recunoscut de tine ca atare) să-ţi furnizeze informaţii greşite.
Iar logomahia, căci de aici am plecat, este o practică (o pârghie, un mecanism) prin care se realizează dezinformarea. Dacă eşti atent, am definit logomahia (de fapt nu eu, ci Volkoff) ca o sintagmă impusă adversarului, nu una preluată de aliaţi sau prieteni. Căci atunci ar fi fost lozincă, slogan sau, pur şi simplu, metaforă proprie.
Sper că am lămurit lucrurile.
Dacă nu, citeşte pe Wikipedia, căci definiţiile manipulării şi dezinformării sunt aproximativ corecte. Dacă nici aşa nu te conving, atunci îţi aduc mâine cartea lui Volkoff ca să ne lămurim.
Like sau Dislike:
0 
0
Comentariu scris de INconstantIN pe 23 Mai 2008:
Sunt de acord cu ce spui aici:
dar mai rămâne întrebarea, adversitatea în acest caz e una declarată sau nu?
P.S. Un citat:
“Orice informaţie presupune prezenţa a trei variabile, în care nu se poate avea deloc încredere: informatorul (care poate face o confuzie între ploaie şi stropii unui aspersor, de pildă), mijlocul de comunicare (telefonul se aude slab, permiţând confuzii între cuvinte, sau scrisoarea este caligrafiată cvasiindescifrabil, ceea ce duce la acelaşi rezultat etc.), informatul (care poate crede că informatorul exagerează).
Toate aceste elemente ne sugerează faptul că aproape orice informaţie este supusă riscului denaturării. De aici rezultă că: informaţia nu conţine niciodată adevărul sută la sută.”
Like sau Dislike:
0 
0
Comentariu scris de Dan Dumitrescu pe 24 Mai 2008:
Nu poti sa manipulezi adversarul, deci adversitatea nu este declarata.
Iar despre diferenta intre informatie si informatii o discutam mai incolo la bere.
Like sau Dislike:
0 
0
Comentariu scris de INconstantIN pe 24 Mai 2008:
Păi, manipularea nu îi are în vizor inclusiv pe adversarii direcţi? Tocmai de aceea vorbeam de o adversitate declarată versus una implicită…
Iar diferenţa dintre informaţie şi informaţii e anulată prin ceea ce se cheamă metonimie:)!
Like sau Dislike:
0 
0