INconstantIN's INternet

Zâmbete, aplauze, blitz-uri, bătăi pe spate, îmbrăţişări cu iz de PR bine pus la punct şi pumni ridicaţi ameninţător de victorioşi. Staff-ul lui Victor Ianukovici, candidatul Partidului Regiunilor, a început sărbătorirea victoriei neaşteptând anunţarea rezultatelor parţiale finale ale Comisiei Electorale Centrale. Toţi vorbesc în şoaptă de “revanşă” şi în gura mare despre “un vot istoric al ucrainenilor”. Demagogia nu cunoaşte limite, iar declaraţiile pompoase înfloresc în ciuda gerului de afară.

Unii ar putea întrezări în acest comportament al “albaştrilor” naivitate şi s-ar grăbi să invoce frântura de înţelepciune populară cu “cine râde la urmă râde mai bine”, mai ales că distanţa dintre cei doi prezidenţiabili, Ianukovici şi Timoşenko e sub 3%. Contestaţiile din partea observatorilor “Blocului Iulia Timoşenko” curg în continuare, există premize suficiente pentru contestarea legalităţii celui de-al doilea tur de scrutin. Mai mult, de la Revoluţia Portocalie din perimetrul Pieţei Independenţei (Maidan Nezalejnosti) din Kiev via Curtea Constituţională au trecut doar 5 ani.

Amintirea acelor alegeri prezidenţiale cu Ianukovici preşedinte precoce e încă vie şi de speranţe dătătoare pentru unii din susţinătorii fostei artizane a răsturnării de situaţie, actualul premier, Iulia Timoşenko. Partenerul revoluţionar al acesteia însă, fostul preşedinte Victor Iuşcenko, ştie, la fel ca toţi cei care au stat cu ochii pe sondajele din lunile dinaintea scrutinului prezidenţial, că lui Victor Ianukovici nu are cum să-i scapa victoria în 2010. Cu o mină melancolic-posomorâtă, Iuşcenko declara, ieri, după ce şi-a strecurat buletinul de vot în urnă, că ucrainenilor le va fi ruşine de felul în care au votat pe 7 februarie.

În plus, pentru a preveni repetarea scenariului cu un al treilea tur de scrutin, simpatizanţi şi membri ai Partidul Regiunilor au ocupat deja piaţa din faţa Comisiei Electorale Centrale din Kiev într-un miting care, pe lângă insuflarea senzaţiei de victorie iminentă, are şi conotaţia de semnal de prevenire că o nouă revoluţie colorată no passará (desfăşurarea evenimentelor poate fi urmărită prin intermediul unei camere web).

Nu în ultimul rând, toţi sunt conştienţi că revigorarea unui politician peste care mulţi lipiseră după 2005 eticheta de cadavru politic s-a datorat ineficienţei guvernamentale ale exponeniţilor Revoluţiei Portocalii, luptei dintre portocalii înşişi, crizei politice instaurate şi menţinute înainte şi după dizolvarea Radei Supreme în 2007 (criză reluată în iunie 2009 odată cu fricţiunile dintre parlamentari şi preşedinte cu privire la stabilirea datei alegerilor), politicilor economice fără palpabilitate la nivel de rezultate cărora li s-au adăugat efectele unei crize economice severe (PIB-ul a scăzut în 2009 cu 15%), relaţiilor proaste cu Moscova de-a lungul întregului mandat al lui Iuşcenko într-o ţară cu extrem de mulţi cetăţeni ruşi şi rusofoni care nu apreciat deloc rigiditatea administraţiei prezidenţiale de la Kiev faţă de fratele slav şi, nu în ultimul rând, dezamăgirii celor care se vedeau mai aproape de Uniunea Europeană şi de NATO, dar cărora nu le-au fost oferite suficiente motive de satisfacţie.

Cele 36.9 milioane de ucraineni cu drept de vot au ales. Unii au ales să nu se prezinte la urne, alţii au votat împotriva ambilor candidaţi (peste 4%). Cu o prezenţă la vot de 69.07%, asigurată în mare parte de votanţii disciplinaţi din est-ul rusofon şi Republica Autonomă Crimeea, ucrainenii au ales să se întoarcă în trecutul în care lumina Licuriciului se scurgea dintre razele stelei ce tronează pe Kremlin. Au ales Ianukovici. Un fost electrician şi fost membru al Partidului Comunist al Uniunii Sovietice. Un om politic pe care unii îl compară cu fostul lider sovietic, Leonid Brejnev: gesturi de secretar de partid, constipaţie logică şi îngheţ intelectual, comparaţie atenuată în ultimul timp însă, graţie asiduităţii unui grup impresionant de consilieri americani. Un rusofon care are probleme cu limba ucraineană şi care a ţinut primul său discurs de după anunţarea rezultatelor exit-pollurilor în limba rusă, lucru condamnat de reprezentanţii formaţiunii politice “Naşa Ucraina”.

Acum 5 ani, acesta arăta ca un om disperat şi înspăimântat în acelaşi timp la văzul sutelor de mii de ucraineni care au ieşit în stradă pentru a contesta rezultatul unor alegeri pe care le-a câştigat în mod fraudulos. A fost o umilire publică ce l-a demonizat şi i-a atribuit infamul rol de marionetă a Kremlinului. Pentru Victor Ianukovici, un orfan crescut în cumplită sărăcie care, în tinereţea-i ahtiată de realizări, a poposit şi prin închisoare (de 2 ori), este o a doua şansă, una pe care acesta nu o credea posibilă după înfrângerea cumplită din 2005.

Victoria lui Ianukovici reconfigurează mapa geopolitică a Europei, readucând Ucraina în sfera de influenţă a Rusiei (nu doar politic, ci şi economic, noul preşedinte vorbind deja despre un concern de gaz ruso-ucrainean şi intrarea Ucrainei în Uniunea Vamală Rusia-Belarus-Kazahstan, dar şi militar – rezolvarea problemei cu privire la contractul care prevede staţionarea flotei ruseşti la Sevastopol până în 2017), îndepărtând-o de NATO (aşa cum a şi promis în timpul campaniei) şi de un Bruxelles care oricum era extrem de circumspect la aspiraţiile de aderarea la Kievului. Acum însă, Uniunea Europeană se trezeşte la est cu un vecin numărând 50 de milioane de oameni şi o armată bine pusă la punct.

Ruşii savurează momentul, mai ales că mulţi îşi mai aduc aminte de jenantul episod când, după alegerile prezidenţiale precedente, preşedintele rus, Vladimir Putin, s-a grăbit să-l felicite pe Ianukovici şi să se declare mulţumit de existenţa unui nou aliat al Rusiei ca apoi să vadă cum Curtea Constituţională a Ucrainei anulează rezultatul alegerilor şi cum pro-rusul lider al Partidului Regiunilor pierde într-un al treilea tur în faţa lui Victor Iuşcenko. Analiştii politici au declarat la acea vreme că acesta a fost unul din cele mai mari eşecuri ale lui Vladimir Putin, comparabil cu ratarea semnării Memorandumului Kozak la Chişinău, document ce urmărea federalizarea Republicii Moldova şi intrarea în legalitate a regimului criminal de la Tiraspol.

Ruşii savurează momentul şi pentru că Continuare

După prelucrarea a 0.95% de buletine de vot, Comisia Electorală Centrală a Ucrainei a anunţat următoarele rezultate pentru cel de-al doilea tur al alegerilor prezidenţiale:

• Victor Ianukovici: 49.37%;
• Iulia Timoşenko: 46.12%;
• împotriva ambilor candidaţi: 3.54%.

Toate cele 5 exit-polluri făcute publice după încheierea secţiilor de vot l-au dat câştigător pe candidatul Partidului Regiunilor, Victor Ianukovici.

UPDATE: După prelucrarea a 4.06% de buletine de vot.

• Victor Ianukovici: 53.5%;
• Iulia Timoşenko: 41.78%;
• împotriva ambilor candidaţi: 3.69%.

UPDATE 2: După prelucrarea a 9.78% de buletine de vot.

• Victor Ianukovici: 52.22%;
• Iulia Timoşenko: 42.55%;
• împotriva ambilor candidaţi: 4.17%.

UPDATE 3: După prelucrarea a 14.9% de buletine de vot.

• Victor Ianukovici: 52.19%;
• Iulia Timoşenko: 42.52%;
• împotriva ambilor candidaţi: 4.22%.

UPDATE 4: După prelucrarea a 20.87% de buletine de vot.

• Victor Ianukovici: 51.97%;
• Iulia Timoşenko: 42.64%;
• împotriva ambilor candidaţi: 4.3%.

UPDATE 5: După prelucrarea a 88.12% de buletine de vot.

• Victor Ianukovici: 48.59%;
• Iulia Timoşenko: 45.76%;
• împotriva ambilor candidaţi: 4.46%.

UPDATE 6: După prelucrarea a 90.18% de buletine de vot.

• Victor Ianukovici: 48.49%;
• Iulia Timoşenko: 45.86%;
• împotriva ambilor candidaţi: 4.45%.

UPDATE 7: După prelucrarea a 91.48% de buletine de vot.

• Victor Ianukovici: 48.46%;
• Iulia Timoşenko: 45.88%;
• împotriva ambilor candidaţi: 4.45%.

UPDATE 8 (8 februarie, 10:06): După prelucrarea a 92.13% de buletine de vot.

• Victor Ianukovici: 48.48%;
• Iulia Timoşenko: 45.87%;
• împotriva ambilor candidaţi: 4.44%.

UPDATE 9 (8 februarie, 11:16): După prelucrarea a 94.83% de buletine de vot.

• Victor Ianukovici: 48.23%;
• Iulia Timoşenko: 46.14%;
• împotriva ambilor candidaţi: 4.42%.

UPDATE 10 (8 februarie, 12:54): După prelucrarea a 96.7% de buletine de vot.

• Victor Ianukovici: 48.39%;
• Iulia Timoşenko: 46%;
• împotriva ambilor candidaţi: 4.4%.

UPDATE 10 (8 februarie, 14:44): După prelucrarea a 97.93% de buletine de vot.

• Victor Ianukovici: 48.53%;
• Iulia Timoşenko: 45.88%;
• împotriva ambilor candidaţi: 4.39%.

UPDATE 11 (8 februarie, 16:44): După prelucrarea a 98.7% de buletine de vot.

• Victor Ianukovici: 48.64%;
• Iulia Timoşenko: 45.77%;
• împotriva ambilor candidaţi: 4.38%.

UPDATE 12 (8 februarie, 22:44): După prelucrarea a 99.58% de buletine de vot.

• Victor Ianukovici: 48.83%;
• Iulia Timoşenko: 45.59%;
• împotriva ambilor candidaţi: 4.37%.

UPDATE 12 (9 februarie, 10:34): După prelucrarea a 99.94% de buletine de vot.

• Victor Ianukovici: 48.94%;
• Iulia Timoşenko: 45.48%;
• împotriva ambilor candidaţi: 4.36%.

UPDATE 12 (9 februarie, 13:44): După prelucrarea a 99.97% de buletine de vot.

• Victor Ianukovici: 48.95%;
• Iulia Timoşenko: 45.47%;
• împotriva ambilor candidaţi: 4.36%.

- Prezenţa la vot a depăşit la ora 17:00 (17:00 ora României) 50%. Cel mai mare număr de alegători a fost înregistrat în regiunea Doneţk – 57.57%, cel mai mic număr de alegători a fost înregistrat în regiunea Zakarpatiia – 35.27%. În Republica Autonomă Crimeea prezenţa la vot înregistrată până la 17:00 a depăşit 60%.

- Un reprezentat de 48 de ani al lui Victor Ianukovici într-o secţie de vot din Crimeea a murit în urma unui stop cardiac.

- Tabăra lui Viktor Ianukovici, favorit în alegerile prezidenţiale din Ucraina, pregăteşte o manifestaţie cu 50.000 de persoane luni în faţa Comisiei electorale centrale din Kiev, a anunţat Ministerul de Interne.

- 3.84% dintre ucraineni vor vota la domiciliu.

-  Ca şi pe 17 ianuarie 2010, 2 ucraneni au murit. Spre deosebire de cei doi care au murit în drum spre vot acum 2 săptămâni, cei de azi au reuşit să voteze.

Deşi extrem de necăjit de amânarea pentru 27 martie a meciului România-Spania, orice urmă de necaz a dispărut odată cu prima partidă a nebuniei extrem de frumoase – Turneul celor 6 naţiuni…

În România, Turneul celor 6 naţiuni este transmis de Sport 1.

Dan Tăpălagă are un articol în care termometrizează cu excelenţă reacţia à la Mitică a mass media şi a mediului politic din România la decizia crucială din punct de vedere istoric şi de securitate cu privire la acceptarea invitaţiei SUA de instalare a unor elemente ale scutului antirachetă :

Opozitia, televiziunile de stiri si cateva ziare au ratat magistral un moment istoric. Romania a adoptat poate cea mai importanta decizie de securitate din ultima jumatate de secol, dar o parte insemnata din elita ei pare total depasita de vremuri. Decizia adoptata joi, 4 februarie, de Consiliul Suprem de Aparare a Tarii, de a accepta invitatia presedintelui american Barack Obama ca Romania sa gazduiasca elemente ale scutului antiracheta, a avut parte de minimalizari si trivializari din partea unor jurnalisti si politicieni.

[...] Stupefiant ramane totusi modul in care presa a tratat un episod crucial din politica externa a Romaniei, cu semnificatii uriase si intindere pe cateva generatii. La televiziunile de stiri, Consiliul National al PSD, adica o tema interna de o importanta relativa, a ramas subiectul principal pe tot parcursul zilei de joi. Vineri, au ingropat subiectul, preferand vaste dezbateri despre divorturi, caini maidanezi sau femeile din PSD.

Razboiul dintre Geoana, Nastase, Mitrea, Vanghelie si Pandele a ciuruit scutul american-antiracheta. Apoi, televiziunile de stiri s-au raportat la decizia CSAT de pe pozitii ultra-populiste. Atat Realitatea TV, cat si Antena 3 au pus subiectul in oglinda cu drama din spitale: in Romania oamenii mor cu zile asteptand ambulanta, dar avem scut antiracheta. Unghiul de abordare la ambele televiziuni de stiri a incorporat urmatorul mesaj: de scut ne arde nou acum?

[...] In dezbaterea foarte romaneasca despre amplasarea elementelor scutului american pe teritoriul Romaniei, mutarea accentelor, apetenta pentru zvonistica in detrimentul informatiei verificate s-ar putea explica in mai multe feluri: avem de-a face cu o presa superficiala si politicieni provinciali, pierduti in subiecte minore si nerelevante; avem de-a face cu o actiune deliberata de minimalizare si ocultare al unui suces inregistrat de administratia Basescu; avem de-a face cu un anti-americanism latent, bine camuflat sub masca unui discurs aparent pro-occidental.

Scutul antiracheta. Cum a primit Romania o decizie istorica.